Avem un preşedinte paranoic ?

Scris de : Marin Neacşu

Ipoteza aceasta a mai fost vehiculată prin media, de oameni mai mult sau mai puţin pregătiţi în domeniu. Paranoia a devenit o boală atât de cunoscută încât nici nu mai avem nevoie de specialişti, fiecare îşi poate da cu părerea vizavi de ea sau de ce consideră ei că înseamnă să fii paranoic.

Ca şi în cazul discuţiilor vizavi de starea de urgenţă, mulţi vorbesc fără să citească, fără să cunoască ce spun „astrele” sau mai bine zis cărţile sau legile despre un subiect sau altul, doar de dragul de a se şti ascultaţi. Hai să discutăm cu definiţiile pe masă:
1.Wikipedia spune: “Paranoia este un proces de gândire puternic afectat de anxietate sau frică, de multe ori până la iraționalitate și delir. Gândirea paranoică este caracterizată de obicei de neîncredere sau suspiciune față de ceilalți. În greacă, παράνοια (paranoia) înseamnă nebunie (para=în afara; nous=minte). Istoric, această caracterizare a fost folosită pentru a descrie orice formă de delir.”
2.  În Dicţionarul medical  paranoia este explicată ca o „psihoză caracterizata printr-un delir sistematic, fără diminuarea capacităţilor intelectuale. Paranoia apare de cele mai multe ori la subiecţii predispuşi: supraestimarea de sine (orgoliu, megalomanie), rigiditate psihică (neîncredere, dogmatism), erori de judecată cauzate de premise subiective, deşi raţionamentul este logic. Delirul de paranoia se dezvolta în mod coerent, uneori plauzibil, urmând o serie de interpretări si de polarizări afective: idealism pasionat, gelozie, revendicare privind un prejudiciu minor sau imaginar, erotomanie etc. Acest delir sfârşeşte prin a se constitui într-un sistem permanent şi de neclintit, funcţionarea gândirii, voinţei şi acţiunii rămânând clară si ordonată.”
3. În tratatele de psihologie scrie : “Paranoia se defineşte ca delir cronic, bine structurat şi organizat, în care bolnavul manifestă un orgoliu excesiv determinat de hipervalorizare, de exces de autoapreciere.
De asemenea, se caracterizează prin componenta cu care, în general, este identificată paranoia în limbajul comun: neîncredere în ceilalţi, suspiciune. Paranoicul are tendinţa de a persevera în propriile judecăţi şi convingeri, fără nicio intenţie de a verifica valabilitatea lor.
Ceea ce elimină paranoicul – dintr-o nevoie maladivă de certitudine cu orice preţ – sunt nuanţele, ambiguităţile, evoluţia în timp a sentimentelor, ideilor şi  intereselor celorlalţi. Pentru el, lucrurile sunt ori albe, ori negre – mai precis, negre! – şi asa ramân.
Paranoia este o psihoză care se manifesta predominant pe tarâm cognitiv. Paranoicul, victima unei mreje de închipuiri, nu este lipsit de logică. El conexează fapte întâmplatoare, fără legătură între ele şi creează din ele un sistem de argumentaţie logice care îl conduc spre convingerile sale morbide. Aşa se face că el va vedea mereu altceva în spatele aparenţei, va interpreta în maniera sa vorbele celorlalţi, va cauta – şi va găsi! – în toate împrejurarile trădarea, subminarea autorităţii sale, prejudicierea intenţionată, lipsa de consideraţie din partea celorlalţi.“
Aceste fiind spuse, am să revin la subiectul articolului, luând în calcul trei din ultimele reacţii şi acte ale celui care se află în acest moment în fruntea statului, despre care unele persoane din media sau politice au făcut afirmaţii defăimătoare nejustificate:

Citeşte continuarea pe:  http://www.ziuaveche.ro/opinie/avem-un-presedinte-paranoic-74562.html