Ce păcat să am dreptate

Scris de : Hari Bucur-Marcu

Când domnul prim-ministru Mihai Răzvan Ungureanu a făcut deja faimoasa declaraţie că „este inandmisibil să ajungi pe străzile unei localităţi, în România şi să-i vezi pe militari desfundând drumurile, în timp ce beneficiarii direcţi, care sunt şi concetăţenii noştri, stau în casă, la căldură! Nu se poate aşa ceva! Nu putem plăti lenea la nesfârşit”, eu m-am întrebat ce-a vrut să zică. Asta, spre deosebire de alţi comentatori, probabil mai cunoscători decât mine ai treburilor publice, care au ştiut din prima că domnul premier a făcut o gafă sau că a jignit deliberat şi nemeritat nişte sinistraţi ai nămeţilor şi gerului.

Pentru cei cărora nu le-a ajuns încă la urechi întâmplarea ce a produs declaraţia menţionată mai sus, precizăm aici, în grabă, contextul evenimentului.
S-a întâmplat ca, în iarna aceasta, în România, să ningă de două ori, la interval de zece zile. În anumite locuri, aceste ninsori au fost mai abundente, iar viscolul a troienit zăpada, astfel încât unele drumuri, căi ferate, ba chiar localităţi întregi s-au trezit nămeţite a doua zi. Deh, ca iarna.
La prima ninsoare era prim-ministru domnul Boc Emil. Acesta şi-a luat ministrul apărării şi câţiva generali din armată cu el şi a ieşit la dezăpezit cu lopata un autoturism de lux, avariat şi abandonat undeva la marginea unei şosele, în apropierea Bucureştilor. Nu ştie nimeni, nici până astăzi, ce „mesaj” a vrut să transmită domnia sa cu această atitudine. Cert este că, atunci când presa a subliniat ridicolul situaţiei, domnul Boc a plusat şi s-a mai filmat odată, pe când împărţea ceai tririştilor înzăpeziţi, la altă margine de şosea.

Citeşte continuarea pe: http://www.ziuaveche.ro/opinie/ce-pacat-sa-am-dreptate-74028.html