miercuri, 22 februarie 2012

 

Partidul de inimă verde. Portocaliul provoacă furia

 
Dau din colţ în colţ. Sunt febrili. Afişează un aer de salvatori exilaţi. Aproape că urlă: ingraţilor!... după ce că v-am salvat ţara...! Caută cu lumânarea adezionişti de umplutură doar – doar mai pune partidul un pic de carne pe schelet… Îşi scormonesc agendele, ce e mort e mort, ce e penal, rămâne penal... Contează pe şantajabilii cu bani şi dosar la DNA – potenţial vi­guros, de lipitori.

Ziua şi noaptea alcătuiesc liste pe căprării: cine mai poate fi racolat, ce primar e disponibil, ce partide fantomă mai bântuie pe piaţă, ce parveniţi sunt disponibili. Pâlcuri de strânsură. Ce bine i-ar fi prins lui Baconschi câţiva inepţi şi câţiva viermi ca să aibă şi Mişcarea populară ciumpalaci de pornire. Baconschi: "Viaţa politică din România trebuie reinventată". În scopul renovării, Pinalti şi-a tras televiziune, sociologul Albă ca Zăpada, la fel. Televiziunea lui Lăzăroiu va debuta cu un SF despre terapia prin şocuri: interviu cu Emil Boc, intitulat "Amintiri despre viitor". Lăzăroiu pare un rătăcit care freacă menta, dar traseele lui sunt previzibile. Când pare aruncat, demis, izolat etc., el e de fapt în misiune. Sub acoperire.

Şmecheri, şi-au schimbat culoarea, partid de inimă verde, portocaliul provoacă tentative de luare la mişto, cu excepţia ca­zu­ri­lor de furie. Au forma, dar n-au fon­dul. N-au muşterii, clienţi, fraieri. Nu-i mai au. Îi ocoleşte ide­ea de bine că nu trebuie să schim­be culoarea, ci figurile consacrate. Să le uiţi. Boc, Udrea, Anastase, Oltean, Toader... Garantaţi Băsescu. La apariţia lor, îţi apare pe retină dezastrul de la Fukushima. Am văzut cum arată după un an zona sinistrată. Juri că-i nouă. România salvată de Boc e la fel ca anul trecut, ca acum doi ani... Singura noutate e Piaţa, care nu-i mai vrea. Iar ei îşi schimbă culoarea, imnul, tricourile de campanie.

În intimitate rămân ca în mitologia lui Baconschi: inepţi. O mărturiseşte Cezar Preda, un pedelist cu sincerităţi de export. Cezar Preda pentru RFI: "Atâtea lupte ce erau prin Modrogan în zilele alea, cine pe cine să şi-l pună, după ce domnul Hăhăianu şi-a dat demisia!".

În Modrogan, organizatorii bifează sponsorii: cine e cu pungile, cine cu salamul, cu mălaiul, cu puii congelaţi. Mate­rial de campanie. Se ştie până şi cine se ocupă de capitolul Lenin. Ştiţi despre ce e vorba... mecanismul diabolic care îţi permite să câştigi fără să te voteze nimeni. Contează cine numără.

Sursa: