Ministru - Baconschi, ambasador - neica nimeni
Nu mai lungesc vorba şi precizez, de la început, că, în peste patru decenii de comentariu pe teme externe, nu mi-a fost dat să aflu că ambasadorul unei ţări, ca să nu mai spun despre al României, boicotează o mare adunare a diasporei ţării sale din statul în care este acreditat, care întrunire era consacrată zilei naţionale a ţării ce l-a trimis acolo, îi plăteşte salariu gras şi locuinţa luxoasă, îi asigură maşină cu şofer, astfel încât Excelenţa Sa să se bucure de tot confortul unui diplomat de cel mai înalt rang! Aşa ceva a făcut un neica nimeni, adică individul Victor Răzvan Rusu, pe a cărui carte de vizită scrie că e „ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Republica Italiană", la 27 noiembrie, când, la Teatrul Tendastrice, din Roma, Asociaţia Românilor din Italia a organizat o ceremonie consacrată Zilei Naţionale a ţării noastre. El a boicotat-o, ca pe vremea în care ambasadorii şi diplomaţii boicotau reuniunile diplomatice ale ţării apartheidului - Africa de Sud. „Performanţa" sa este, cum spuneam, unică, şi va intra în analele diplomaţiei, deşi nu ştiu dacă acestea conţin şi o rubrică a recordurilor de atare gen. Culmea, adunarea de la Roma a românilor s-a bucurat de prezenţa şi salutul primarului acestei mari urbe - Gianni Alemano - şi altor oficialităţi locale, în timp ce Ambasada României s-a crezut Laszlo Tokes, sfidând sărbătoarea simbol a naţiunii române!
Să ne înţelegem, în toată această tărăşenie nu doar ambasadorul trebuie uşuit degrabă, ci toţi diplomaţii acreditaţi acolo, care nici ei nu au absolut nicio scuză! La fel ca în alte atâtea cazuri din trecut, incidentul ar fi fost ignorat de mahării din Bucureşti şi, în primul rând de acest mare îndrăgostit de jacuzzi, ministrul Teodor Baconschi, dacă el nu ar fi fost denunţat cu firească indignare de „Gazeta Românească", ce apare în Italia. Că preşedintele Traian Băsescu a ţinut să dezavueze public acest gest incalificabil, care demonstrează din nou precaritatea intelectuală a unora din corpul diplomatic românesc, nu schimbă fapta aşa-zisului ambasador Rusu, şeful statului nefăcând altceva decât un exerciţiu de imagine în faţa comunităţii de români din Turcia. Culmea, printre cei care-l ascultau şi râdeau la afirmaţia „sper să nu-l afle (pe ambasador - n.n.) sărbătorile la post" se afla şi Baconschi! Cinism sau inconştienţă, ori şi una şi alta?
Băsescu ar fi trebuit să afle de mult că MAE de la Bucureşti este, în centrală şi în exterior, un adevărat „cuibuşor de nebunii", că băile în jacuzzi cu amantele nu sunt o invenţie a presei „ticăloşite" dâmboviţene, că în unele oficii diplomatice se practică un „menage a trois", că ministerul colcăie de amantlâcuri şi combinaţii sentimentale. Lucruri explicabile, întrucât, în mod cert, poate nicio instituţie fundamentală a Guvernului ţării, precum MAE, nu este un loc în care să-şi facă mendrele atâta clientelă de partid, în care „pecerismul" (adică pilele, cunoştinţele şi relaţiile) să nu facă atâtea ravagii! Fiice, fii, nepoate, rude directe, amante ale guvernanţilor zilei îngroaşe cadrele MAE într-un ritm sălbatic; am aflat despre cazul unei persoane ce şi-a făcut studiile - cum le-a făcut e altă poveste - la o facultate particulară din puzderia celor apărute după 1989, ajunsă repede într-o redacţie centrală pe ochi focoşi şi inimă zburdalnică, apoi, printr-un concurs (de împrejurări şi poziţii fizice), în centrala MAE, unde, în decurs de doar câţiva ani (?!), a dat concurs şi a câştigat toate gradele diplomatice, inclusiv pe cel de ambasador. După care, fireşte, a ajuns ambasador într-o foarte importantă ţară. În schimb, în ţările occidentale, de pildă, gradul diplomatic de ambasador se obţine şi pe la 60 de ani!
În ce priveşte această persoană Răzvan Rusu, nu ştiu când şi-a luat gradul de ambasador, dar cunosc că, la finalul lunii octombrie 2007, când comisiile de specialitate din Parlament l-au avizat pentru acest post, s-a observat că, spre deosebire de cei doi predecesori ai săi de la Roma, nu vorbeşte italiana şi i s-a recomandat să remedieze urgent acest handicap. După aproape tei ani, mai precis pe 14 aprile 2010, l-am auzit vorbind pe Răzvan Rusu o limbă italiană căznită, cu destule cuvinte pocite. Pe urmă, acelaşi diplomat român crede public că e bine să denunţe „diferenţa de viziune şi interese a acestor ascociaţii" (ale românilor din Italia), lucru ce explică atitudinea lui stranie faţă de diaspora română. Despre activitatea sa la post, dacă te uiţi pe site-ul Ambasadei române la Roma, găseşti comunicate pompoase despre „vizitele de lucru ale E. S., domnul ambasdor Răzvan Rusu la Torino, Piemonte, Lombardia etc.", comunicate ce l-ar fi făcut să pălească de invidie până şi pe Ceauşescu. Acelaşi ambasador Rusu ne-a mai pus în cap mass-media din Italia după ce, în septembrie 2009, a dat un interviu unei agenţii de presă în care, precum proasta în bâlci, s-a apucat să denunţe în bloc „potenţiala agresivitate a presei italiene"!
Hotărât lucru, MAE seamănă perfect ca imagine cu cel ce deţine portofoliul său, Teodor Baconschi, „fin teolog, conservator, preşedinte al Fundaţiei Creştin Democrate, familist convins", aşa cum îl descrie un admirator. Este acelaşi „fin diplomat" admirator de jacuzzi, despre care presa a dezvăluit destule lucruri incomode. Mai ales în ce-o priveşte pe Manuela Vulpe, fostă ambasadoare prin Australia, apoi în Mexic, dar acreditată şi în Costa Rica, Guatemala, Honduras, Nicaragua şi El Salvador (oare o fi ţinut minte toate aceste ţări?), rechemată cu surle şi trâmbiţe de preşedinte, dar reabilitată şi trimisă tot ambasador, şi tot în America Latină, de data asta în Argentina. Asta după ce, în iulie 2007, aceeaşi „presă ticăloşită" demascase şi nişte afaceri imobiliare ale sale cu RA-APPS, în urma cărora fiul ei ar fi obţinut un imobil la preţ scăzut. E drept, trecuse vremea ţepilor pentru corupţi din Piaţa Victoriei!
Cât priveşte relaţiile cu diaspora şi cu românii aflaţi la muncă în aceste ţări, am cunoscut la faţa locului ambasadori care au făcut lucruri extraordinare, într-un mandat cât alţii în zece! Nu o să fac imprudenţa să-i dau exemplu, întrucât ştiu că acest lucru le-ar putea periclita cariera. Precizez doar că nu au nimic de-a face cu Baconschi şi nici cu şefii lui, şi că, înainte de toate, sunt diplomaţi adevăraţi, cunosc la perfecţie cartea lui Sir Ernest Satow - „A Guide to Diplomatic Practice" - şi alte lucrări fundamentale de specialitate şi-şi iubesc ţara şi poporul, nu ca năimiţii culeşi din şanţurile ignoranţei şi trimişi să reprezinte România, ei crezând că sunt la talciocul dintr-o mahala băcăuană!
Sursa:
http://www.cotidianul.ro/ministru-baconschi-ambasador-neica-nimeni-166874/
