Jocurile opoziţiei. Game over

 Scris de : Hari Bucur-Marcu

Una dintre traducerile posibile în româneşte ale expresiei englezeşti game over este gata cu joaca. Aceasta s-ar potrivi foarte bine celor care iau în joacă serioasa întreprindere de repezentare politică a românilor, mai ales în zilele noastre.

În luna noiembrie 2011, leader-ii opoziţiei parlamentare au considerat că este momentul să acţioneze şi ei politic, după o prelungită letargie, manfiestată în interiorul şi în afara Parlamentului. Ca urmare, domnii Antonescu şi Ponta au ieşit în public cu ideea mai veche a suspendării preşedintelui Băsescu. Iar, în context, s-au „descotorosit” de preşedintele Senatului, Mircea Geoană, care i-ar fi încurcat în acest demers.

Pentru analistul avizat, a fost evident că atât declaraţia despre intenţia de suspendare a lui Băsescu, cât şi debarcarea lui Geoană de la Senat au fost doar experimente ale opoziţiei unite sub acronimul USL, cu scopul de a testa intenţiile pe termen scurt şi mediu ale formaţiei politice maghiare, care este unul dintre cei doi piloni pe care se sprijină actuala coaliţie aflată la guvernare, celălalt fiind grupul compact al dezertorilor în uniformă sau civili. Iar evidenţa aceasta a fost reconfirmată de Victor Ponta, care nota, cu năduf, la sfârşitul jocului de-a lupta cu puterea, că s-a închis orice perspectivă de colaborare cu maghiarii UDMR-işti.

Nu ştiu cine sunt strategii USL-iştilor, nici cine le planifică acţiunile, dar rezultatele sunt suficient de slabe ca să putem spune că nu sunt cei mai inspiraţi strategi şi cei mai pricepuţi planificatori.

În primul rând, se pare că aceştia nu au aflat că există o disciplină intitulată Teoria jocului, sau, dacă ştiau de ea, nu le-a fost clar la ce foloseşte această teorie în viaţa de zi cu zi. Cel puţin două dintre instrumentele acestei discipline ar fi putut fi folosite de strategii şi planificatorii USL pentru a ajunge la aceleaşi învăţăminte pe care le-au tras în urma fâsâirii ideii de suspendare a lui Băsescu şi a pierderii funcţiei de preşedinte al Senatului, odată cu alungarea lui Geoană. Numai că teoria jocului i-ar fi scutit de tot spectacolul public de cel mai prost gust, adică cel amar, pentru că exerciţiul ar fi fost făcut doar pe hârtie.

Ei ar fi trebuit să ştie că este dovedit ştiinţific faptul că nici un jucător nu îşi schimbă strategia în timpul jocului, decât dacă noua strategie îi oferă şanse la rezultate şi mai favorabile decât cea curentă. În cazul UDMR, aşteptarea USL-iştilor a fost că maghiarii vor abandona strategia lor de sprijinire a partidului prezidenţial băsist şi, implicit, de adversitate faţă de ei, USL-iştii, cu o strategie de abandonare a PDL şi de cooperare cu USL. Numai că se pune imediat întrebarea ce ar avea de câştigat, în plus, UDMR-iştii din această schimbare de strategie? Iar răspunsul imediat ar fi că nimic!

Pentru că nu se poate imagina o ofertă mai amplă şi mai sigură, ori mai garantată decât cea făcută de Băsescu şi subordonaţii lui.

Nu ştim ce le-or fi promis opoziţia maghiarilor, dar putem bănui că au avut o ofertă bazată pe sondajele de opinie care îi arată câştigători, în cazul în care „alegerile ar avea loc duminica viitoare”, cu o majoritate care nu necesită voturile UDMR-iste, prin care le-ar fi promis acestor maghiari păstrarea câştigurilor materiale, financiare şi politice dobândite de pe urma coalizării cu Băsescu, cu condiţia ca aceştia să vină alături de USL acum, cât timp uniunea nu are majoritatea parlamentară. Ofertă ce s-a dovedit insuficientă, cu ocazia pierderii scaunului prezidenţial al Senatului României cu voturile maghiarilor.

Numai că, aşa cum ziceam mai sus, rezultatul acesta era foarte previzibil, pe baza teoriei jocului. Aceiaşi teorie ne arată cu rigurozitate ştiinţifică faptul că şi celelalte propuneri de schimbare a propriilor strategii, adresate competitorilor politici, pe teme legate de suspendarea băsescului, cenzurarea bocului sau „pregătirea” alegerilor viitoare sunt total nerealiste şi, ca urmare, rezultatele lor sunt la fel de sortite eşecului.

Ce ar trebui strategii şi planificatorii USL să propună, dacă ştiu şi se pricep, este o strategie comprehensivă de obţinere a sprijinului popular în alegerile de anul viitor, indiferent de strategiile adoptate de opozanţii guvernamentali sau de tertipurile lor de manipulare şi fraudare a acelor alegeri.

Numai că, prin jocuri făcute după ureche şi cu nonşalanţă juvenilă, este puţin probabil ca ei să poată obţine şi menţine un asemenea sprijin. De aceea, ar fi bine să zică, ei înşişi şi de pe acum, gata cu joaca şi haideţi la treabă serioasă. Asta, bineînţeles, dacă vor să conteze în arhitectura de putere politică a prezentului şi viitorului. Dacă nu, nu…

Sursa:
http://www.ziuaveche.ro/opinie/jocurile-opozitiei-game-over-63996.html