Scrisoare deschisă adresată de o profesoară lui Mihai Răzvan Ungureanu

 Domnule Mihai Răzvan Ungureanu,
Mă numesc Elena Stancu şi sunt profesor cu o vechime în muncă de 22 de ani, am gradul didactic II şi aveam la data de 1 iunie 2010, anterior tăierii salariale de 25%, un salariu net de 1.406 lei, iar după tăierea cu 25%, un salariu net de 1.091 lei.

La 1 ianuarie 2011 au fost restituiţi 15% din procentajul tăiat, salariul meu devenind 1.225 lei. Următoarea restituire a fost la 1 iunie 2012 cu 8% şi până în prezent am un salariu de 1.300 lei net lunar.

Întrucât constat că dumneavoastră (şi colegii dumneavoastră) aţi folosit banii din aceste tăieri salariale în beneficiul personal, achiziţionându-vă prin fondurile de protocol obiecte şi materiale pentru igienă intimă, medicamente pentru tratarea unor boli cauzate de şezutul îndelung în fotoliu (cum ar fi crema Bepanthene şi pudra Baneocin, adresate în special bebeluşilor, pentru iritarea fesieră), ori ţigări şi băuturi scumpe, mă consider JEFUITA în acest mod trivial de dumneavoastră, mai trivial decât a făcut-o un hoţ de rând, care mi-a tăiat în urmă cu ceva timp geanta în tramvai, sustrăgându-mi ultimii bani pe care îi aveam.

Nesimţirea dumneavoastră mă jigneşte şi umileşte profund şi nu înţeleg de ce, din banii mei de profesor care munceşte cu profesionalism şi dăruire pentru copiii acestei naţii, din banii mei de mamă care-şi creşte singură un copil cu şi aşa destul de multe greutăţi, trebuie să vă plătesc dvs gelul de duş, parfumul, crema pentru iritaţii, forfecuţele de unghii, ţigările de foi şi vinurile scumpe, vita Kobe şi alte delicatese şi răsfăţuri cu care vă îmbuibaţi...din banii MEI, dle Ungureanu????? Din banii MEI şi ai celor ca mine, cărora le-aţi CIUNTIT şi JEFUIT salariile pentru a trăi dumneavoastră "BINE”. Acesta este motivul REAL al tăierilor salariale? Ca să aveţi dumneavoastră bani de buzunar şi să vă cumpăraţi vită Kobe, ţigări şi vinuri?

Indignarea mea fără margini a atins revolta, şi în acest moment, dle Ungureanu, vă cer public, dvs PERSONAL, să-mi restituiţi integral banii furaţi din salariul meu, respectiv suma de 5.890 lei, justificată mai jos, după cum urmează:
    diferenţa de salariu iunie 2010 – iulie 2010=315x6 luni (iulie-ianuarie 2011, când s-a restituit 15%)=1.890 lei
    diferenţa iunie 2010-ianuarie 2011=181x18 luni (ianuarie-iunie 2012, când s-au restituit alţi 8%)=3.258 lei
    diferenţa iunie 2012- decembrie 2012 (când s-a promis că va fi reîntregit salariul din 2010)=106 leix7 luni (iunie-decembrie 2012)=742 lei
Total: 1.890+3.258+742=5.890 lei

Sunt 5.890 lei, dle Ungureanu! Banii MEI, pe care i-am donat nu bugetului de austeritate, aşa cum credeam, ci bugetului dvs personal, ori eu n-am făcut cu bună ştiinţă o astfel de donaţie, mi-a fost smulsă abuziv, furată. Dacă v-aş fi văzut cerşind o ţigară la metrou, probabil că v-aş fi oferit una, dacă mi-aţi fi cerut o bucată de pâine în faţa bisericii, v-aş fi oferit jumătate din sandvişul copilului meu, care n-ar fi fost cu vită Kobe, fireşte, dacă v-aş fi văzut zdrenţuit şi nespălat, v-aş fi cumpărat EU un săpun, dar nu mă las furată, dle Ungureanu! Nu-mi băgaţi dvs mâna în buzunar! Aţi fost prim-ministrul României în perioada în care m-aţi furat, nu borfaşul de rând din tramvai!

Ştiţi câtă vită Kobe aş fi cumpărat eu copilului meu din banii pe care cu nonşalanţă şi nesimţire mi i-aţi FURAT??? 1,682 kg, dle Ungureanu (faceţi un calcul simplu: 5.890 lei, banii furaţi, împărţiţi la 3.500, cât costă kilogramul).
Ştiţi cât gel de duş aş fi cumpărat în aceşti ani din această sumă de care m-aţi jefuit? 535 de sticle (a 11 lei)!!!! Şi lista poate continua...

Nu aştept răspunsul acestei scrisori, nu mă gândesc că v-aţi pune mintea cu asemenea "prostioare” (?), aştept doar să-mi restituiţi suma cuvenită, pe care mişeleşte mi-aţi jefuit-o, mie şi milioanelor de oameni pe care i-aţi privat atât timp nu de vita Kobe şi ţigări de foi, ci poate de alimente şi materiale existenţiale.

Vă doresc, dle Ungureanu, să simţiţi de cel puţin atâtea ori de câte am simţit eu vinovăţie şi durere şi amărăciune şi neputinţă când nici nu m-am putut uita în ochii copilului meu când îmi cerea ceva şi-i spuneam că nu am bani şi nu înţelegea de ce! Explicaţi-i dvs, vă rog, dle Ungureanu, şi-i răspundeţi la întrebarea copilului de 4 ani:”De ce nu ai bani, mami, nu ai lucrat azi cu copiii?”.
Semnat,
Prof. Elena Stancu

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/special/scrisoare-deschisa-adresata-de-o-profesoara-lui-mihai-razvan-ungureanu-624231.htm