Pe când senator, calul familiei Băsescu?
Un cititor întreabă ironic: pe când familia Băsescu îşi va unge şi calul
senator? Ironia, însoţită de altele, mai piperate şi greu de înghesuit
în această pagină, acompaniază băşcălios anunţul că după EBA, care
străluceşte ca un briliant cultural la Bruxelles, şi fiica mare a
Băseştilor, Ioana, a decis să ia drumul patriotic al codrilor politici,
avântându-se vitejeşte spre Parlament şi sacrificându-se pentru ţară.
Notăriţa, sătulă de anonimatul milionar al unei meserii de conţopist, va
candida, conform unui anunţ care a dat ocol presei, în parohia lui Boc,
la Cluj, zonă moale electoral, accesibilă şi care "nu se uită la bani”
când e vorba de un candidat plouat de la Cotroceni. Când acel candidat
mai face parte şi din familia demisului, angajamentul devine deplin,
bocii clujeni se fac luntre şi punte ca fata să intre la facultatea
politică privată a lu tat-su.
Boc, după lunga experienţă de preş la Cotroceni, mângâiat zilnic pe chelie de pantofii stăpânului, s-a angajat să-i fie covor persan peste gârla electorală. Caligula parcă, împărat roman, şi-a făcut calul consul sau senator şi i-a dres şi o iesle de aur, ca să se deosebească de senatorii de rând. Şi, pe cale de asemănare, de ce n-ar încerca Băsescu şi cu calul nevestei personale, întâia doamnă fiind înnebunită după echitaţie şi, ca atare, având cal? De ce să nu ajungă şi calul familiei Băsescu, senator?
Băseştii, găsind rentabil domeniul, intră, iată, toţi în politică. Madam Maria va intra pesemne ultima, după ce mai întâi va depune jurământul calul. Ioana s-a născut în aur, pe vremea când ăl bătrân, precum se aude, făcea contrabandă nu doar cu ginşi, a trăit în aur şi nu se pune problema unei alergii sau acomodări greoaie cu statutul de politician. Ioana mănâncă aur pe pâine, dovadă şi averea ei fabuloasă, justificată mereu prin vânzări anterioare, avere care i-a scăpat de sub control chiar notăriţei. Prin înregimentare la cariera surorii sale, va da şi ea o scatoalcă poncifului că, vezi Doamne, numai dacă ai carte, ai parte. Aiurea. Poţi să n-ai carte şi să ai parte. În timp ce EBA, aşa cum constatam, şi-a făcut studiile în bar şi şi-a luat licenţa în discotecă, ocolind cu abilitate contaminarea cu microbul şcolar, Ioana a urmat, cică, o "particulară” de unde s-a procopsit cu respectiva diplomă care cam strică, dar nu decisiv, blazonul familiei. Ce naiba? Tata Traian zice că fugea de şcoală ca dracul de tămâie, madam Maria a fost recepţioneră la un hotel, iar aerul ei cuminte, de croitoreasă de ţară, nu o pârăşte ca savantă. De ce să paradească un asemenea statut fetele? Ele, dovedind osârdie, se arată simpluţe rău în materie cioclopedică, iar vorbirea lor, mai ales a Ebei, rezumată la strictul necesar pentru a cere, la Paris, un ruj de calitate. Bravo. Calea politicii trebuie să fie netedă şi verticală, nu trebuie să se împiedice în interogaţii schopenhaueriene şi nelinişti metafizice.
Politica, în România, a fabricat cei mai mulţi milionari şi miliardari. Miracolul de a aduna, dintr-o amărâtă de leafă la stat, averi colosale trebuie brevetat ca marcă autohtonă. Aici i-am bătut chiar şi pe americani care asudă zece generaţii pentru a fabrica un Rockefeller. Noi, într-un sfert de generaţie, producem zece rockefelleri şi ne mai rămân bani şi de-o excursie pe lună.
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/pe-cand-senator-calul-familiei-basescu-624184.htm
Autor: LUCIAN AVRAMESCU
Boc, după lunga experienţă de preş la Cotroceni, mângâiat zilnic pe chelie de pantofii stăpânului, s-a angajat să-i fie covor persan peste gârla electorală. Caligula parcă, împărat roman, şi-a făcut calul consul sau senator şi i-a dres şi o iesle de aur, ca să se deosebească de senatorii de rând. Şi, pe cale de asemănare, de ce n-ar încerca Băsescu şi cu calul nevestei personale, întâia doamnă fiind înnebunită după echitaţie şi, ca atare, având cal? De ce să nu ajungă şi calul familiei Băsescu, senator?
Băseştii, găsind rentabil domeniul, intră, iată, toţi în politică. Madam Maria va intra pesemne ultima, după ce mai întâi va depune jurământul calul. Ioana s-a născut în aur, pe vremea când ăl bătrân, precum se aude, făcea contrabandă nu doar cu ginşi, a trăit în aur şi nu se pune problema unei alergii sau acomodări greoaie cu statutul de politician. Ioana mănâncă aur pe pâine, dovadă şi averea ei fabuloasă, justificată mereu prin vânzări anterioare, avere care i-a scăpat de sub control chiar notăriţei. Prin înregimentare la cariera surorii sale, va da şi ea o scatoalcă poncifului că, vezi Doamne, numai dacă ai carte, ai parte. Aiurea. Poţi să n-ai carte şi să ai parte. În timp ce EBA, aşa cum constatam, şi-a făcut studiile în bar şi şi-a luat licenţa în discotecă, ocolind cu abilitate contaminarea cu microbul şcolar, Ioana a urmat, cică, o "particulară” de unde s-a procopsit cu respectiva diplomă care cam strică, dar nu decisiv, blazonul familiei. Ce naiba? Tata Traian zice că fugea de şcoală ca dracul de tămâie, madam Maria a fost recepţioneră la un hotel, iar aerul ei cuminte, de croitoreasă de ţară, nu o pârăşte ca savantă. De ce să paradească un asemenea statut fetele? Ele, dovedind osârdie, se arată simpluţe rău în materie cioclopedică, iar vorbirea lor, mai ales a Ebei, rezumată la strictul necesar pentru a cere, la Paris, un ruj de calitate. Bravo. Calea politicii trebuie să fie netedă şi verticală, nu trebuie să se împiedice în interogaţii schopenhaueriene şi nelinişti metafizice.
Politica, în România, a fabricat cei mai mulţi milionari şi miliardari. Miracolul de a aduna, dintr-o amărâtă de leafă la stat, averi colosale trebuie brevetat ca marcă autohtonă. Aici i-am bătut chiar şi pe americani care asudă zece generaţii pentru a fabrica un Rockefeller. Noi, într-un sfert de generaţie, producem zece rockefelleri şi ne mai rămân bani şi de-o excursie pe lună.
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/pe-cand-senator-calul-familiei-basescu-624184.htm
