Băsescu, Bokassa şi Idi Amin

de Dumitru Constantin

M-am tot gândit cu ce teze va ieşi Traian Băsescu în prima sa apariţie publică după revenirea la Palatul Cotroceni - aşa cum s-a produs ea - şi am şi făcut un punctaj, spre a-l confrunta cu ceea ce se va întâmpla ulterior. După intervenţia sa la Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române, am constatat că „l-am ghicit” aproape la virgulă: cu incongruenţele sale, clasice de acum, cu megalomania drapată în abordări chipurile democratice, cu stilul redundant, cu eternii vinovaţi din tabăra adversă, cu generalizări care nu se susţin în realitate, cu stabiliri de obiective, altele decât cele ce le impun problemele lumii. Băsescu cel de acum îmi apare tot mai mult ca un urmaş al lui Idi Amin Dada, fostul preşedinte ugandez ce făcea şedinţe de dictări cu miniştrii, ca în clasele primare, sau al lui Jean Bedel Bokassa, cel care, prin lovitură de stat militară, dar nu de genul celei „date” de Parlamentul României, a ajuns preşedintele Republicii Centrafricane, pe care a metamorfozat-o în Imperiul Centrafrican, el proclamându-se împărat. Mai trebuie făcută o observaţie: Idi Amin şi Bokassa au guvernat ţările lor (primul - 8 ani, 2 luni şi 9 zile; al doilea - 2 ani, 9 luni şi 16 zile) într-o indiferenţă occidentală aproape totală. Fapt explicabil întrucât, de pildă, autoavansatul mareşal ugandez venise la putere cu sprijinul britanicilor, speriaţi că influenţa sovietică se extinde în Africa, în vreme ce Bokassa, cel care se autoproclamase împărat şi se încoronase în aceeaşi zi în care, înainte cu 173 de ani, făcuse acelaşi lucru Napoleon I, a fost ajutat de francezi, filmul încoronării sale fiind realizat de Serviciul Cinematografic al Armatei Franceze, la comanda Republicii Franceze! Evident, un rol deosebit în tot acest context grav îl jucaseră diamantele centrafricane, despre care se spune că l-au costat al doilea mandat pe sponsorul lui Bokassa, preşedintele Valery Giscard d'Estaing. Evident că, atunci când lucrurile au degenerat în ambele cazuri, când Idi Amin o luase rău pe panta nebuniei, a violenţei şi setei de „sânge” fizic şi politic al adversarilor săi, iar megalomania nemăsurată a împăratului Bokassa, abuzurile exacerbate ale regimului său şi execuţiile fizice şi politice sumare au exasperat fostele puteri coloniale, acestea şi-au luat mâna de pe ei, care au fost răsturnaţi de la putere în doi timpi şi trei mişcări.
Am dat aceste exemple întrucât în multe privinţe ele aduc cu situaţia României sub Băsescu, cel care, marţi, invoca sus şi tare „aliaţii”, fără a spune care sunt, dacă, în cazul reacţiilor la suspendarea lui, în aceeaşi oală s-au aflat Germania şi Franţa, Ungaria şi Italia, Olanda şi Marea Britanie, Polonia şi Grecia, ca să vorbim de câteva dintre statele din UE. Pe urmă, nu ştiu cum înţelege el faptul că, într-un loc, nominalizează Curtea Constituţională printre „pilonii democraţiei” ce au rezistat în faţa „furiei politice” şi a „abuzului de putere al unei majorităţi nerezultate din alegeri”, pentru ca aproape imediat să spună că, „prin artificii legislative”, actuala putere, „ilegală” în capul lui, a suspendat preşedintele ţării, a destituit şefii celor două Camere ale Legislativului şi a revocat Avocatul Poporului. Păi, din două una: fie Curtea a rămas verticală şi nu a cedat presiunii puterii, fie Băsescu NU RECUNOAŞTE hotărârile luate de aceeaşi CCR în exemplele citate de preşedintele suspendat şi reinstalat, şi potrivit cărora TOATE CAZURILE INVOCATE DE EL AU FOST RECUNOSCTE DREPT LEGALE !
Acelaşi Băsescu e un fel de Idi Amin sau Bokassa est- european în momentul în care, pentru el, NU EXISTĂ cei 7,4 milioane de concetăţeni care au votat pentru destituirea sa, în schimb e un „pilon al democraţiei” DNA-ul care fugărea ţăranii din Gorj, Olt, Vrancea şi-i punea să jure pe Biblie că au fost la referendum şi au votat! Dintre multele afirmaţii ce frapează aş mai aminti-o aici şi pe cea potrivit căreia actuala majoritate nu este „rezultată din alegeri”. Dar cea precedentă, pe care a „zidit-o” de la A la Z , cu pilonul UNPR, o sfidare absolută a regulilor parlamentarismului, din ce alegeri rezultase, domnule preşedinte-suspendat şi reinstalat de CCR?
Pe aceeaşi linie a analogiei vreau să spun că, în timp, ambii conducători africani citaţi deveniseră eratici, nu mai ascultau de nimeni, aşa încât finalul a fost firesc. În final, deşi voi cheltui muniţia unui articol separat, voi cita câteva date de la încoronarea lui Bokassa: ceremonia a avut loc în Palatul Sporturilor din Bangui - tot un fel de Palat Snagov -, la ea asistând circa 5.000 de invitaţi. E adevărat, nu a fost prezent niciun şef de stat străin. El a purtat acelaşi costum pe care l-a îmbrăcat Napoleon I cu prilejul încoronării sale. Ceremonia a fost deosebit de fastuoasă, cu cele 10.000 piese de orfevrărie, 200 de uniforme, 600 de smokinguri şi cel puţin 60.000 de sticle de şampanie şi de Bourgogne. Numeroşi artizani şi creatori francezi au conlucrat prin intermediul lui Jean-Pierre Dupont. Un tron monumental a fost creat special de sculptorul Olivier Brice, el împrumutând simbolul vulturului lui Napoleon, fiind asortat cu diamante. Garderoba imperială a aparţinut lui Pierre Cardin. Coroana din aur pur a fost confecţionată de Claude Arthus-Bertrand şi avea 7.000 de carate de diamante, unul fiind de 60 de carate. La finalul ceremoniei, el a mers pe străzile din Bangui într-o caleaşcă din bronz şi aur, trasă de cai puşi la dispoziţie de amintitul Giscard d'Estaing. Ceremonia a costat 100 de milioane de franci, achitaţi de „prietenul Muammar Kadhafi”.
Să luăm aminte! Pe de altă parte, vorba franţuzului: „Honni soit qui mal y pense!”. Altfel zis, nicio asemănare între ceremonia de mai sus şi recenta nuntă de la Snagov, cu fastul ei copleşitor specific nunţilor fanariote, şi nu României anului 2012, cu originala ei democraţie şi cu şi mai originalii lideri politici, între care Băsescu e cel dintâi din toate privinţele!

Sursa:
 http://www.cotidianul.ro/basescu-bokassa-si-idi-amin-193506/