Mămăliga lui Emil Boc

de Cornel Nistorescu

Mămăliga, zisă şi mâncarea săracului, a fost subiectul unei tentative de record mondial. Încercarea s-a desfăşurat la Cluj-Napoca în acordurile muzicii populare, pe ţopăiturile de cartier ale lui Emil Boc şi în aplauzele admiratorilor ridicolului personaj. Această tentativă de a izbuti o uriaşă mămăligă cu brânză tocmai în inima unui celebru oraş universitar merită citită în toată simbolistica ei stupidă. Din aproape nimic, dintr-un scandal politic în valuri, într-o toamnă secetoasă şi săracă, pac, ca o pată de culoare galbenă, la Cluj a apărut şi mămăliga uriaşă. Ea pare a fi ambiţia unui oraş recunoscut ca fiind unul eminamente universitar! Ceea ce este mai mult decât ilogic. Ideea pare a fi de-a dreptul imbecilă. A încerca să adaugi o mămăligă enormă la emblema Clujului e ca şi cum ai vrea să agăţi o talangă de gâtul unui academician. Şi Nicolae Ceauşescu a fost enervat de specificul academic al oraşului. Ofensat de spiritul elitist al acestuia, Pantofarul Epocii de aur a cerut imediat măsuri pentru proletarizarea oraşului. Nicolae Ceauşescu a adus CUG-ul şi celelalte fabrici la Cluj pentru a mai dilua din caracterul intelectualist al urbei. Este de presupus că marele record cu mămăliga uriaşă lansat de Emil Boc nu a fost iniţiat şi nici susţinut nici măcar de studenţi repetenţi, necum de profesori universitari (cu excepţia câtorva dintre slugarnicii membri de partid ai primarului). Nici măcar Agronomia n-a fost parte la această iniţiativă grobiană. În rest, mămăliga uriaşă a fost mestecată, gustată şi aplaudată de lumea modestă şi de pensionari, de ţăranii aduşi în urbe de faza comunistă de industrializare, de câţiva consilieri municipali, de cheflii şi petrecăreţi. Ea a devenit mai degrabă una dintre realizările revenitului acasă primar terfelit prin Guvernul României. Putea Emil Boc să lanseze cel mai modern tramvai din Europa? De unde? La Cluj nu se fabrică nici biciclete. Putea Emil Boc să iniţieze un mare festival cultural european? El nu gustă aşa ceva. Putea să anunţe populaţia despre un mare premiu obţinut de un cercetător din cele câteva universităţi? Cu al său doctorat şchiop şi contrazis de el însuşi, Emil Boc s-a calificat ca un spirit anti-universitar. Putea Emil Boc să anunţe deschiderea unui mare centru de cercetări electronice în oraşul de pe Someş? Tocmai el care prin politica guvernului său a fugărit Nokia din România? Nici asta! Emil Boc nu ar putea să rupă nici măcar o aripă din PDL. Un singur om nu poate forma o facţiune. Ce putea face Emil Boc pentru a-şi sărbători întoarcerea ca primar al Clujului? O mămăligă uriaşă, un soi de echivalent din porumb a ceea ce a fost el în administrarea României.
Nu-i nimic de râs în această încercare penibilă consemnată în oraşul universităţilor şi al spitalelor. Recorduri din acestea de plâns au mai fost consemnate şi în alte oraşe româneşti. Ştiţi cine a izbutit cel mai lung cârnat din lume? Dar cea mai mare pizza? Dar unde a fost lansată plăcinta paraşută? Dar gulaşul care nu încape în nici o cisternă de motorină? Dar cea mai parfumată mâncare pentru iepuri? România este teritoriul marilor recorduri gastronomice şi al lansărilor de ciorbe uriaşe, de cârnaţi şi plăcinte elefantine, fiind incapabilă să producă umeraşe lustruite şi frumos desenate, şosete bine finisate din lână sau bumbac sau becuri economice. Să nu mai vorbim de cea mai puternică locomotivă din lume, cea mai înaltă macara, de cel mai sigur elicopter, de cel mai rapid autoturism sau cel mai precis ceas!
Cu o economie demolată de clarvăzători politici, România a rămas doar cu ambiţia de a doborî record după record la cea mai mare mămăligă din univers, la cel mai lung mic cu muştar şi la cea mai diluată ciorbă de burtă din Balcani.
Steaua României musai trebuie atârnată de două ori şi la gâtul acestui personaj!

Sursa:
http://www.cotidianul.ro/mamaliga-lui-emil-boc-193814/