luni, 4 iunie 2012

Maica Domnului în politica dâmboviţeană

M-am nimerit sâmbătă la Târgovişte unde perfectasem cu Adrian Ţuţuianu lansarea ultimelor mele trei cărţi de publicistică, radiografie dură, cum scria un critic, a ultimilor ani în ţara mea. Adrian, care mi-e prieten, m-a rugat să reprogramăm întâlnirea cu cititorii, el fiind candidat la preşedinţia Consiliului Judeţean Dâmboviţa din partea USL, iar ziua respectivă găzduia un miting electoral şi aducea de la Bucureşti vârfurile Uniunii. I-am întâlnit, după ceva ani, pe Crin Antonescu, uşor marcat de trecerea acestor timpi corozivi (nu doar peste mine trec anii), pe Victor Ponta, maturizat subit, aşa cum unii albesc într-o noapte (bunicului meu i s-a întâmplat asta pe front), pe Daniel Constantin, pe care, întâlnindu-l prima oară, n-am datele unor comparaţii şi apoi pare neatins de bisturiul timpului. Am zis şi eu trei vorbe şi, cu emoţia de a întâlni alt public decât cel al evenimentelor artistice, am citit „Bună seara, iubito”. Mi-am reîntâlnit cititori vechi care, spre deosebire de mine, îmi ştiu poezii pe de rost şi mi-am reînnoit angajamentul de a ne revedea. Aici, într-o seculară cetate de scaun, eliberată, sper, de cea mai obraznică şi îmbuibată armată de ocupaţie, deghizată în verde după ce până ieri defila portocaliu. În timp ce politicienii au mers mai departe în campanie, eu mi-am exprimat dorinţa de a ajunge la Mănăstirea Dealu, unde-i îngropat capul voievodului Mihai Viteazul. Am aprins lumânări pentru părinţii mei morţi, pentru bunicii şi străbunicii mei morţi, pentru prietenii şi verii duşi în ceea lume. Mănăstirea, măreaţă şi voievodală, rămâne, în lucrarea filigranală, o bijuterie. Cerul, limpede după atâtea ploi, mângâia cu razele după-amiezei gazonul îngrijit al incintei monahale. Maica stareţă Emanuela, provenită din zona prahoveană de unde mă trag şi eu, ne-a poftit într-o trapeză cu miros de lemn vechi şi icoane, la un pahar cu apă rece. Am vorbit despre puterea de a te dărui - stareţa e o femeie tânără şi încă foarte frumoasă - lui Iisus, iubitul din ceruri, niciodată trădat. M-am închinat icoanelor înfăţişând-o pe Maica Domnului şi m-am gândit, lăcrimând pe dinlăuntru, la mama. Am lăsat în urmă oaza de suflet şi împăcare din dealul Târgoviştei şi am plecat spre Bucureşti încercând să uit agresivitatea electorală, furia mulţimilor de jos care nu mai suportă minciuna, grobianismul, îmbuibarea celor care s-au îmbogăţit cu nesimţire pe spinarea lor.

În parbrizul autoturismului meu pe care-l lăsasem într-o parcare din Bucureşti am găsit, straniu, o vedere bisericească. De obicei găsesc cărţi de vizită cu desene explicative care te invită la case de masaj erotic. E prima oară când găsesc altceva. S-a sfinţit lumea, zic, Maica Domnului poate fi aşezată şi sub ştergătoare de parbriz. Întorcând cartea poştală am găsit, sub o cruce barocă, cu briz-brizuri, un text religios însuşit de senatoarea Anca Daniela Boagiu. Ea iscălea, neuitând să recomande, drept candidat, un cetăţean din PDL bun de primar. M-am uitat îndărăt, spre Mănăstirea Dealu, speriat ca maica stareţă Emanuela să nu afle blasfemia. Nu, rămăsese acolo, în mănăstirea pe care o păstrează curată şi aproape, foarte aproape de respiraţia îngerilor.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/maica-domnului-in-politica-damboviteana-614613.htm