Băsescu, randament extern zero
Autor: LUCIAN AVRAMESCU
Domnul Blaga, poreclit, graţie probabil
asemănărilor comportamentale, Buldogul, e singurul pedelist care a rămas
băţos în declaraţii. "Valoare juridică zero” a concluzionat tranşant
preşedintele Senatului, după ce Parlamentul, tratat, precum văd ca
proasta satului, a votat ce-a votat. Băsescu şi numai Băsescu e statul
român. El ne reprezintă afară şi când înaltele organisme internaţionale
dezbat chestiuni bugetare care au atingere cu vistieria noastră, până
una alta goală, şi importurile de avioane şi moda izmenelor cu mânecă
scurtă pe continent şi dacă e bună siesta după masa de dimineaţă.
Băsescu le ştie pe toate, răspunde tuturor întrebărilor şi se bate pe
burtă cu orice lider mondial. De-aia, plictisiţi că au tot stat de
vorbă, că au tăifăsuit la un şpriţ, când se arată preşedintele nostru la
câte un summit e ignorat cu totul. Adică, iar tu, Trăienică! Păi nu
discutarăm ieri? Aceasta ar fi explicaţia gesturilor de lehamite
prietenească ale lui Sarkozy, dosurile întoarse ca la comandă,
sfredelirea tâmplei cu deştul, mimica plictisită a madamei Merkel. Păi
de cucoana asta m-am despărţit azi-noapte pe la două, după o masă
prelungită la care a stat cu noi şi Jiji Becali. Ce nu pricep eu şi
pricepe domnul Blaga e de ce, după o aşa înfloritoare şi inteligentă
politică externă promovată de T. Băsescu, suntem plătitorii celui mai
scump gaz rusesc din Europa.
De ce s-au răcit relaţiile cu China? Nu pricep cum de am reuşit să
pierdem pieţe externe unde ne mişcam bine, unele din aşa zisa lume a
treia. Boc, în calitate pârâtă de premier, n-a prea fost prin lume. L-a
lăsat rar Băsescu, iar chemarea lui, confirmată de alegători, era pentru
fericit clujenii. Parafrazându-l pe Blaga aş zice că valoarea politicii
externe româneşti în regimul Băsescu este zero. Iar acest zero ne
atinge zdravăn la buzunar, umflă deficitele, sporeşte foamea. Politica
externă a unei ţări nu este o chestiune de orgoliu, ci una de
rentabilitate. Era un fel de banc în vremea Împuşcatului. Ministrul de
externe convoacă ambasadorii şi-i pune să raporteze ce-au făcut. Primul
raportează zece contacte, al doilea mai multe până când ministrul urlă:
"nu contacte vreau, ci contracte!” Azi cu contractele stăm prost de tot,
când îngâmfatul nostru preşedinte ne ţine lecţii docte despre cum e să
fii Titulescu şi cum e să ai în mână pârghiile raporturilor
internaţionale.
Cineva mă ceartă că ţin cu Ponta. Nu ştiu dacă actualul premier e
priceput în chestiuni externe. Poate că nu e. Să-i dăm totuşi o şansă
mai ales că tema dezbătută la Consiliul European ţine de fişa postului
său. E ca-n povestea cu evreul care se roagă zilnic la Dumnezeu să
câştige la loto. Cum se scula, cum adresa rugăciunea. La un moment dat
se aude o voce exasperată de deasupra norilor. Dă-mi o şansă, omule,
cumpără măcar un bilet! Nu ştiu cât îşi doreşte Ponta să ne reprezinte
afară. Eu însă, cetăţeanul român, vreau să-l văd ce poate acolo şi
trebuie să poată. Vidul creat e şi a fost o pacoste. Cu Băsescu premier
şi ministru de externe şi fiică-sa europarlamentar am văzut ce-a ieşit.
Sub cota minus a acestui dezastru, care a afectat grav nu doar
prestigiul României, ci şi punga românului, nu se mai poate coborî.
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/basescu-randament-extern-zero-615474.htm
