Demisie contra demisie
Autor: SORIN ROŞCA STĂNESCU
În Boston locuiesc doi Finkelsteini. Un nume nu tocmai comun. Cu titlu de exemplu, în întreg statul Massachusetts nu sunt decât patru persoane cu acest nume. Unul dintre cei doi este consultantul de imagine al preşedintelui Traian Băsescu, care anterior i-a fost consultant şi prietenului acestuia, controversatul premier maghiar Viktor Orban iar cel de-al doilea lucrează, şi nu într-un post oarecare, la publicaţia "Nature”, cea care a lansat tema plagiatului. Extrem de ciudată această coincidenţă, descoperită de Inpolitics. Alte coincidenţe, la fel de ciudate, le-a consemnat Cotidianul. Este clar că făcătura vine de la Bucureşti. Şi nu de oriunde, ci din laboratorul de la Cotroceni.
La fel şi în ceea ce priveşte mediatizarea externă. Câţiva trepăduşi de-ai preşedintelui transpiră din greu, vânturând "bomba politică” prin toate redacţiile din lume unde au acces. Obiectivul este, cum arătam mai sus, o extraordinară presiune mediatică împotriva lui Ponta, de natură să se transforme în presiune politică. Dar cum ar putea fi copreşedintele USL şi preşedintele PSD şi şeful Guvernului izolat politic într-un asemenea hal încât să cedeze şi să demisioneze?
Ştim de unde a pornit războiul dintre palate, ştim şi de ce dar nu ştim cum se va sfârşi. Pentru că, până una alta, nu ştim cum va reacţiona Ponta. Dar putem intui.
Îmi este clar că preşedintele Traian Băsescu, ştiind că inevitabil va avea loc un război final cu USL, a procedat aşa cum trebuie să procedeze orice strateg. În măsura în care a avut posibilitatea, şi a avut aceasta posibilitate, a ales şi momentul răfuielii şi terenul de luptă. Dacă tot se va pune în viitor problema suspendării sale sau a demiterii, direct de către Parlament, pentru înaltă trădare, preşedintele s-a gândit că cel mai bine este ca asaltul final împotriva sa să aibă loc acum şi nu altă dată.
Acum când, înaintea alegerilor legislative, USL nu are posibilitatea să strângă două treimi dintre parlamentari pentru a forţa demiterea sa pentru înalta trădare şi s-ar putea rezuma doar la un vot de suspendare care nu presupune decât majoritatea parlamentarilor. Forţând deznodământul până în alegeri, are cele mai mari şanse să scape de demiterea directă. Poate chiar şi de suspendare, în condiţiile în care UNPR a declarat că nu va susţine acest demers. Şi, dacă suspendarea se produce pe fondul scandalului cu plagiatul, preşedintele e din nou în avantaj. Ar putea fi victimizat.
Din nou soluţia se află la UDMR.
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/demisie-contra-demisie-616107.htm
