Domnul şi sfetnicii

(după Dimitrie Bolintineanu)

Într-o sală-ntinsă, dezbrăcat de haină,

Îşi aşteaptă domnul sfetnicii de taină.

Când şi Lăzăroiu apare, agale,

Face semn să toarne whysky în pocale.

Sala este plină, toţi, în aşteptare

Să-şi audă domnul, ard de nerăbdare.

După ce mai soarbe înc-o-nghiţitură,

Domnul se ridică, cu o icnitură,

Şi, dregându-şi glasul, cu o hăhăială,

Astfel le grăieşte celor strânşi în sală:

- „Feţii mei, în urmă cu vreo două ore,

Mi-a trimis depeşă Ponta, zis Dottore,

Cum că-mi interzice să merg la Bruxelles,

C-a decis Divanul să meargă doar el,

Însoţit de Marga, dregătorul care

De trebi din afară chiar că habar n-are.

Ceea ce-mi impune e o blasfemie!

Cum să mi se-ntâmple asta tocmai mie?

Îmi trimite vorbă Ponta că va cere

Celor de la grajduri, niciun cal putere

Să nu am la poartă, necum herghelia

Cu care dorisem să-mi transport solia”.

Citiţi continuarea pe:  http://batcailie.blogspot.ro/2012/06/domnul-si-sfetnicii.html