Tu, Traian Băsescu, minţi!
Tăbăciţi de ticăloşia politică şi obişnuiţi
să fim consideraţi, uneori cu îndreptăţire, proşti, dacă nu chiar
idioţi, câţiva dintre noi am trecut, vineri seara, peste cea mai
neruşinată minciună auzită vreodată de la înălţimea Parlamentului. N-am
minţit niciodată, n-am minţit în viaţa mea, a rostit apăsat, lăsând
spaţiu între vorbe, Traian Băsescu. Niciodată n-am minţit a spus, fără
să clipească, cel mai mare mincinos al istoriei naţionale. Eu, Băsescu,
nu mint. Tu, Traian Băsescu, minţi. Minţi mereu, minţi din vocaţie,
minţi din obişnuinţă, minţi pentru că aşa ai învăţat să trăieşti, să
parvii, să te îmbogăţeşti. Minciuna face parte din structura ta politică
iar armamentul de care nu te desparţi niciodată e minciuna.
Aşa cum am intuit şi am scris, preşedintele, acum suspendat, Traian
Băsescu nu va răspunde niciunei acuze. Întrebările puse într-un
rechizitoriu care conducea la suspendare au rămas, toate, în aer. Va
ataca, opinam eu. Cum ar putea acoperi adevărul că a călărit
Constituţia, că şi-a subordonat Justiţia, că a condus, ca preşedinte al
Republicii, direct, nemijlocit, un partid construit din sclavi
remuneraţi? Ce să spună? Va spune că iubeşte poporul, că n-am ajuns ca
Grecia (acolo unde pensia minimă e de 800 de euro) şi am învins, graţie
lui, criza. A spus că n-a vrut să taie din vieţile amărâţilor, dar a
făcut-o din dragoste, apăsând cuţitul până la sânge. A spus...
Dar cea mai lată neruşinare e că el, omul Băsescu, n-a minţit
niciodată. E ca un testament. Un om care a minţit toată viaţa îşi
postează pe monumentul funerar, construit cu anticipaţie, jurământul că
n-a gustat niciodată din jumara minciunii. Ştiu – inutil să le înşir
aici – zeci de minciuni dovedite ale lui Traian Băsescu. Fireşte, unii
îşi pot îngădui luxul de a le uita. Eu nu. Fiindcă minciunile lui au
săpat adânc în carnea şi fiinţa poporului din care fac parte.
L-am văzut pe Traian Băsescu fugind laş de sub tirul lui Crin
Antonescu, cel care a produs, eroic, aş zice, pentru meleagurile cariate
moral unde ne ducem zilele, angajamentul de a se retrage din viaţa
politică şi publică, de la vârf, de la vârful vârfurilor, dacă poporul,
orbit şi păcălit din nou, îşi relegitimează călăul. L-am văzut fugind
laş când arma cuvântului ochea corect şi fără îngăduinţă. Aşa a făcut şi
la cuvântul argumentat şi apăsat al tânărului Şova, pe care-l ştiu de
când era copil. Aşa a procedat, fugind, când a vorbit Tăriceanu. Băsescu
nu suportă să i se spună adevărul care-l arată şi desenează cum e –
laş, trădându-şi adesea prietenii şi întotdeauna ţara. Ştiu, sunt români
care-l cred şi când îi minte în faţă şi-l vor vota chiar dacă grumazul
lor e pe eşafod, sub ghilotina Băsescu. Ştiu că argaţii lui, posesori ai
unor averi de sorginte penală, nu-l cred, dar se hrănesc, asemeni
viermilor, din semicadavrul lui fiindcă el, cât e, le asigură protecţie.
Crin Antonescu, cel care-ţi va lua locul, spui că vrea să pună mâna
pe Justiţie, fiindcă se teme de ea. Nu, Băsescule. Toţi ştim că tu ai a
te teme de Justiţie, fiindcă ai furat mult, enorm, neîntrerupt. Şi ai
tăi care-ţi vor acompania ultimul demers al prostirii, au a se teme de
Justiţie. Aţi furat enorm iar banii trebuie să se întoarcă la popor.
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/tu-traian-basescu-minti-617662.htm