Grupul parlamentar "POA" poate înclina şi balanţa suspendării preşedintelui Băsescu
Când încă nu existau motive serioase de teamă, breasla condotierilor din presa dâmboviţeană s-a strofocat, nevoie mare, pe seama ofiţerilor acoperiţi. De teama concurenţei neloiale, venite din partea unor „confraţi” deveniţi relee de retransmisie şi amplificare a mesajelor serviciilor.
Când un gazetar documentat şi comentator de televiziune, l-am numit pe Cornel Nistorescu, afirmă în „prime time” că în Parlamentul României există suficienţi ofiţeri acoperiţi încât la o parolă pot să încline balanţa voinţei suverane a naţiunii, parcă toată lumea care ar trebui să audă este surdă, iar conştiinţele presei independente se fac a nu înţelege ori chiar nu realizează gravitatea extremă a unei astfel de dezvăluiri.
Nu cunoaştem ce şi cât a aflat Cornel Nistorescu, dar putem să confirmăm că a prins un fir important dintr-un „nod gordian”, care nu poate fi deşirat, deci trebuie extirpat cu sabia statului de drept, împotriva celor care şi-au creat un grup parlamentar al „statului în poziţie de drepţi”.
Iată, pe scurt, care sunt faptele. Marţi, 3 iulie crt., la strigarea catalogului Camerei Deputaţilor, un număr de 52 de deputaţi din votanţii Uniunii Social Liberale dispăruseră subit. Nu mai exista cvorumul de şedinţă...
Cineva, nu numai cu experienţă în materie de control parlamentar asupra serviciilor secrete, dar şi cunoscător „pe propria piele” a metodelor neortodoxe ale acestora, a sesizat, anterior dispariţiei colegilor, apariţia în arealul camerei a câtorva ofiţeri de legătură ai structurii ultrasecrete „Personal Operativ Acoperit”, condusă de colonelul Constantin Stoica şi coordonată de generalul Florian Coldea.
S-a solicitat o pauză de două ore, timp în care s-a acţionat „la baionetă” pentru aducerea la şedinţă a „grupului” parlamentar al „Partidului Operativ Acoperit”.
Surse de nivel, care se doresc anonime, ne-au relatat că, de câtva timp, au avut loc serioase divergenţe în conducerea serviciului de informaţii, determinate de implicarea abuzivă, ilegală şi prin metode clandestine a „POA” în viaţa politică.
Directorul Serviciului pare a fi sesizat pericolul repetării, şi în România, a deviaţiilor anticonstituţionale ale serviciilor secrete italiene, din anii ’80, când mai mulţi şefi ai acestora au fost judecaţi şi condamnaţi pentru atentate împotriva Constituţiei Republicii. Motiv pentru care a devenit mai circumspect faţă de acţiunile primului său adjunct. Această concluzie este întărită de faptul că, în dimineaţa zilei de 27 aprilie crt., a refuzat să ordone repoziţionarea parlamentarilor din „POA” pentru susţinerea guvernului Ungureanu, „insubordonare” pentru care preşedintele CSAT i-a cerut demisia. Mai exact, i-a telefonat şi l-a avertizat: „Dacă trece moţiunea, să-ţi prezinţi demisia”, iar directorul i-ar fi răspuns: „Consideraţi că am şi depus-o!”.
Ceea ce trebuie să ne îngrijoreze cu adevărat este că, peste tot în lune, deopotrivă în societăţi democratice ori totalitare, serviciilor le este cu desăvârşire interzis să uzeze de acoperirea parlamentară, iar crearea de grupări paraparlamentare clandestine, ca în cazul „celor 52” (n.n. aceştia, numai o parte a eşichierului politic!), este un atentat de o gravitate extremă împotriva ordinii constituţionale, deoarece se ştirbeşte ori suprimă voinţa naţiunii suverane şi sunt lezate valorile supreme ale democraţiei, consacrate şi garantate de Constituţia României.
În presă, când aceasta mai avea parte şi de o oarecare independenţă, chestiunea ofiţerilor acoperiţi a fost invocată doar ca subiect de senzaţional gratuit. Doar o singură dată, o luare de poziţie a unor „disidenţi” dintr-o comisie parlamentară de control a atras atenţia, prin 2007-2008, bine documentat, asupra gravităţii situaţiei, dar, din păcate, în afară de Liviu Turcu de peste Ocean, nimeni nu pare a fi realizat marele pericol al atentatelor la democraţie, ca urmare a iresponsabilităţii politice care a permis serviciilor să uzeze de mijloace de acţiune politică clandestină.
În România nu există nicio lege care să stabilească situaţiile excepţionale, condiţiile şi limitele utilizării ofiţerilor acoperiţi. Consecinţa, serviciile şi-au creat propriul grup parlamentar!
În România nu există o lege a controlului parlamentar. Consecinţa, serviciile impun regulile după care se mimează supravegherea lor, iar dare de seamă în Parlament, de când Băsescu şi-a creat comunitatea serviciilor de informaţii personale, nu au mai prezentat.
Cum se va vota mâine cererea de suspendare? Cei din grupul parlamentar din „POA”, de acum deconspiraţi, cum vor înclina balanţa?
Sursa: