Băsescu, tunurile pe Parlament!
Cum ar putea reacţiona vaşnicul paznic al
democraţiei Traian Băsescu la atacul nemaiîntâlnit, comis cu bâta
votului, în inima sistemului democratic, adică în Parlament? Ce ar putea
face un preşedinte care doarme cu Constituţia sub pernă aşa cum
primarul acela din Prahova, vrăjit politic şi erotic de silueta unei
ministrese, şi-o ţine noaptea ca poză, material documentar pentru vise,
sub cap? Cum să suporte alungarea cu ciomagul majoritar al votului a
preacinstitei Roberta, una dintre pupilele sale? Cum să plece Bulldogul,
cu toate că nu mai dispune de suportul majoritar, când doar ce au făcut
pace la un pahar cu patru cuburi de gheaţă? Cum să suporte umilirea
democraţiei prin votarea fără să ceară voie de la Cotroceni, înfăptuită
de o majoritate devenită dizgraţioasă, a unor cetăţeni ca Antonescu şi
Zgonea, cunoscuţi violatori, dovadă că s-au dat chiar la preşedinte,
acuzându-l că ar fi dictator şi chiar hoţ, devalizând România. Păi nu-ţi
vine să pui tunurile pe Parlament? Ordinul „încetaţi IMEDIAT”, şcrâşnit
de la microfonul din Deal, asta mi-a sugerat.
Acel IMEDIAT suna ca FOC! Trageţi! Nimiciţi! Unii s-au scăpat,
zice-se, în nădragi. De spaimă. Alţii, tot în nădragi s-au scăpat, dar
de râs, uitând, cum se ţineau ei cu mâinile de burtă, să-şi controleze
sfincterele. Cu o voce răguşită a strigat şi doamna procuror Macovei,
trădare, lovitură de stat, hunta militară a venit la putere, uitând că
trupele cu grade sunt încă în subordinea Tătucului iar lovitura se dădea
cu bile sau bileţele împăturite care erau vârâte disciplinat în urne de
trimişii poporului. O lovitură de stat petrecută cu voturi în aula
Parlamentului încă nu s-a pomenit în univers.
Doamna pe care, îmi povesteşte cineva, o cărau cu roaba seara după un
chef între procurorii care-şi beau împreună recolta de sticle de peste
zi, fiind incapabilă să se mai deplaseze pe picioarele personale (cică
ar fi şi o poză în acest sens, cu procuroarea în roabă, dar nu m-am
arătat interesat s-o văd) s-o fi trezit şi crede că-i răzbel.E. Numai că
se petrece, până când Băsescu va scoate tunurile, doar în Parlament.
Războiul este dur dar democratic. Duritatea vine de la cei care au
înfruntat, scrâşnind, gerul pentru a cere „Jos Băsescu!” sau, şi mai
concludent, „Ieşi afară/ Javră ordinară!”. Duritatea vine de la
aruncarea în gol, peste un parlament abulic, a lui Adrian Sobaru şi de
la greva foamei, de 70 de zile, a profesoarei Cristiana Anghel.
Duritatea vine de la pensionarii umiliţi şi răriţi prin crima de a-i
lăsa fără medicamente. Duritatea vine de la îngroparea românilor în
datorii uriaşe în timp ce averile băseştilor şi videnilor şi pinalţilor
şi udrelor au crescut ameţitor de nici ei nu şi le mai pot aproxima. Da,
fiecare vot din Parlament e ca un pumn dat regimului Băsescu. Scriam
revoltat acum câteva zile că USL încasează ca Bute.
Ei bine, campionul suportului popular s-a trezit din pumni şi loveşte
fulgerător. De ce n-a lăsat-o mai moale? Pentru a evita alte picioare
în burtă de la Băsescu, specialist al loviturilor sub centură. L-am
auzit ţipând derutat şi ameninţând pe Băsescu. Oprea a redevenit şeful
mafiei lui Năstase iar ungurii duşmani. Revoluţia prin vot trebuie să
continue.
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/basescu-tunurile-pe-parlament-617324.htm