Tratat cu ouă, albul devine portocaliu
Autor: LUCIAN AVRAMESCU
Domnul C. Verzea, prahovean, mă informează
că albul îşi poate modifica rapid culoarea în urma unui bombardament
bine ţintit cu ouă clocite. Pot fi utilizate şi ouă nealterate dar e
păcat, că s-au cam scumpit. El sugerează şi acele pompiţe utilizate de
copii la plajă, umplute cu vopsea portocalie. N-am priceput dintru
început ce vrea să-mi spună. Trec caravane electorale cu portocalii
vopsiţi în alb. Să-i ajutăm, zice domnul Verzea, să se întoarcă la
culoarea iniţială, cea sub care ne-au nenorocit. Aşa deci! Furat de alte
treburi la Sângeru n-am mai deschis televizorul şi am pierdut ultima
stratagemă a transformării portocaliului în alb. PDL nu mai vrea să fie
recunoscut, nici în mitingurile pro Băsescu, drept pentru care se va
prezenta în travesti. În travesti au fost şi-n campania localelor. Domna
Udrea a vopsit verde toate cearşafurile electorale din Capitală, şi
le-a întins, ca pe nişte izmene propagandistice pe blocuri şi în
intersecţii. Rezultatul a fost zero. Minciuna n-a ţinut, iar în sectorul
6, unde doamna a fost aleasă parlamentar, câteva panouri verzi au
devenit, tratate cu aceleaşi ouă de care vorbea corespondentul meu
prahovean, de culoarea omletei. Fiecare cetăţean, trecând pe acolo, a
cotizat cu un ou. Să fie întâmpinată astfel şi caravana de mirese a
pedeliştilor care vor chema poporul la iubire pentru Băsescu? Mirele e
cam copt, ştiut din minciuni şi tâlhării, pe unde a trecut a cam lăsat
pustiu şi pârjol. A început, ca director comercial al unei firme
norvegiene – scrie într-un dosar neclasificat – să cumpere vapoare de la
un negustor român de vânzări pe care îl chema, culmea, ca şi pe
norvegian, tot Traian Băsescu. Astfel iscălitura, aceeaşi, apare şi la
vânzător şi la cumpărător. Tot de atunci a rămas nelămurită transferarea
a 500.000 de dolari în contul unei firme care nu mai exista. Apoi,
promovat ministru de transporturi, a lichidat cu totul sutele de vapoare
comerciale româneşti considerate nişte rable. Rablele, vopsite –
revopsirea are un rol important în viaţa lui Băsescu – umblă şi acum,
sub pavilioane străine, pe mările şi oceanele lumii şi se prezintă
avântat. Tot ca ministru a repartizat, pe ochi frumoşi, unor amici,
întreţinerea taluzurilor de cale ferată iar şinele rămase fără trenuri
le-ar fi vândut, tot şmechereşte, unor firme cotizante. Tot ce-a atins
Băsescu şi-a schimbat culoarea şi a dispărut. În spate au rămas doar
bani, bani mulţi, bani care n-au întâlnit niciodată vistieria ţării, ci
numai nişte buzunare fără fund, private.
Un ofiţer din serviciile externe, coleg de liceu la Vălenii de Munte,
de unde a fost recrutat pentru o şcoală pe care nu s-a ferit să ne-o
spună, a lucrat cu Băsescu şi după revoluţie. E pensionar. Zi-mi mă şi
mie, l-a întrebat un confrate (eram vreo cinci foşti colegi de liceu)
Băselu pune botu? Se dă la şpagă? L-a apucat un râs de nu se mai oprea.
Ştiţi care-i vorba lui când îi ceri să te ajute, o aprobare, o
iscălitură? Da mie ce-mi iese? Aşa îl şi porecleam – „Da mie ce-mi
iese?” Şi-i ieşea. Atenţie, însă, oricât i-ai da, te uită repede şi la
prima ocazie afli că nu te-a cunoscut în viaţa lui. Cum a făcut cu
asfaltatorul ăla. Chestie de culoare. Uneori a obrazului.
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/tratat-cu-oua-albul-devine-portocaliu-617739.htm
