Ţara în care ura a biruit
Autor: LUCIAN AVRAMESCU
Ura a învins. Iubirea a fost înfrântă,
măcelărită. De ce vă bateţi oameni buni? Ce uriaş mecanism de învrăjbire
a fost pus în lucrare şi cine l-a urnit? Ne batem pentru Băsescu! Ne
urâm pentru Băsescu! Ne-am dezvăţat de iubire şi respect din motive de
Băsescu. Nu-i o miză prea mică, aproape ridicolă, pentru a ne dezmembra
şi dezbina? Trăiesc într-o ţară în care fiecare se simte îndreptăţit
să-l urască pe celălalt, iar iubirea a devenit infirmitate. Citesc
aceste cuvinte pe care le-am înşirat aproape mecanic.
Pe 29 iulie Băsescu va deveni trecut. Va rămâne o pată neagră, urâtă,
stătută, de nerememorat a istoriei noastre. Mă asigură un prieten, ales
recent primar, pe o vale lungă şi lată şi muntenească a Prahovei mele
natale. Aici, zice el, şi-l ştiu om întreg, 90 la sută din cetăţeni îl
detestă pe Băsescu. Vor vota DA alungării lui, iar el va merge, pentru
prima dată după 22 de ani de furt şi minciună, în care a fost de toate
şi mereu şef, în faţa legii. Iar legea nu-l va ierta. Şi ce-i cu asta?
Cine a întrebat? Cine a pus o asemenea întrebare neroadă? Eu. Eu am
întrebat. La ce folos? Lumea, cea care se săruta şi se îmbrăţişa pe
străzi în 89, oameni care nu se văzuseră niciodată şi totuşi îşi
împărtăşeau iubire, acea lume a fost asasinată. Traian Băsescu, alungat
în 29 iulie, va rămâne prin ura pe care a sădit-o, prin mizeria
minciunii, prin spurcăciunea pe care a sădit-o şi care, mă tem, va fi
greu, dacă nu imposibil de şters, din rufăria sufletească a poporului
român. Sunt un om care scrie. Viaţa mea a avut şi are un sens în
profesia scrisului. Niciodată, niciodată nu mi-au fost adresate atâtea
insulte ca în anii în care am avut ghinionul să descopăr că politicianul
Băsescu este un escroc. M-am simţit dator să spun, cu toate riscurile,
adevărul. Niciodată asupra scrisului meu, când el descoperea, poate prea
frust, poate prea curajos, micimea şi pungăşia unui politician care a
înghiţit şi a tras în hazna România, nu s-au revărsat atâtea valuri de
ură. Ura s-a lăţit. Nu-i adevărat, îmi spune un amic. Cei care ţi-au
citit cărţile te iubesc. Cei care au fredonat melodii compuse pe
versurile tale n-au cum să te urască. Scrisul tău este corect. Ba da.
Băsescu, epoca Băsescu, cea care a supt poporului român toţi banii şi
toată agoniseala, lăsându-l dator pentru vecie, rămâne şi se eternizează
prin ură. Grecul Kazantzakis a desenat, în cărţile lui, ura dintre
greci şi turci. Ura transmisă peste generaţii, datoria răzbunării unui
nepot pentru necinstirea străbunicii. Noi nu suntem naţii multe aici.
Cei mai mulţi suntem etnici români. Viaţa noastră, la o intersecţie de
soartă şi istorii, ne-a învăţat să ne respectăm şi chiar să ne iubim.
Bunica mea de mamă, în bătătura căreia am crescut, m-a învăţat să spun
bună ziua pe uliţă, chiar oamenilor pe care nu-i cunosc iar tata saluta
el primul, până şi copiii, dator comunităţii cu o dovadă de iubire.
Epoca Băsescu, chiar dacă se va isprăvi în 29 iulie, ne-a lăsat
moştenire ura. Ea se va şterge greu sau nu se va şterge niciodată. Iată
de ce înfrângerea lui Băsescu, dacă se va petrece, aşa cum nădăjduiesc,
va lăsa în urmă, de nestins, victorioasă, ura. Băsescu, cel învins în 29
iulie, ne biruie prin ură. Mefisto a reuşit să ne dezbine şi va hăhăi,
ca un coşmar, în nopţile, cândva înstelate, ale acestei patrii.
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/tara-in-care-ura-a-biruit-618362.htm
