marți, 17 iulie 2012

Servitoarea româncă din casa lui Barroso

În urmă cu nişte ani descopeream, cu prilejul unei deplasări jurnalistice la Bruxelles, că în casa lui Barroso, funcţionează, ca menajeră, o româncă. Ştirea nu părea de neglijat şi am difuzat-o prin A.M.Press. Am scris şi un comentariu în Jurnalul Naţional, în 2006. Mă autocitez.

În ligheanul politicii dâmboviţene au mai fost zvârlite nişte rufe care adie vârtos a subsuori şi alte încheieturi. Nenorocirea este că mizeriile de la Bucureşti put până departe, ceea ce obligă feţele sulemenite din cancelariile europene să strâmbe din nas. Conflictul nostru cu igiena de la Bruxelles s-a dezvelit hidos cu prilejul avansării unui nume de comisar european. N-am nimic nici cu Vosganian, nici cu Orban. Am ceva însă cu domnii Băsescu, prezent ca personaj central în toate conflictele din ultimii ani, fie ele politice sau mondene, şi Tăriceanu, care şi-a încordat inutil muşchii de aţă.

Mă opream apoi la zvonul că Băsescu ar dori un spion lângă Barroso. Păi, ce ne trebuie nouă un spion bleg lângă Barroso, când de ani în şir îi face patul şi îl vizionează în pijama o menajeră româncă? Dacă femeia nu e deja colonel, domnii mai sus citaţi pot apela la ea ca la sursa cea mai autorizată. Femeia este din Ardeal şi a funcţionat până acum ca un ilustru mesager, cu influenţe infinit mai puternice decât cele ale plictisitorilor noştri ambasadori. Barroso n-ar renunţa în ruptul capului la serviciile femeii. "Spionul” român e, care va să zică, în casa preşedintelui Comisiei Europene.

Activaţi-l, dacă asta vă e pofta, plantaţi-i microfoane în coada măturii si microaparat de pozat în făcăleţul de întins coca. Veţi avea procentul de brânză din compoziţia micului dejun al demnitarului şi poze cu mai-marele european în izmene şi papuci.
Recitesc ironiile de atunci şi constat că mi-a dispărut înclinaţia spre zâmbet. Comportamentul lui Barroso, un fel de prim secretar de partid al Europei, este abuziv şi insultă o ţară care-şi are încă suveranitatea ei şi demnitatea de a decide ce are de făcut. Barroso aruncă cu papucii în capul României şi o tratează ca pe o servitoare. Să fie reflexul unei obişnuinţe, fiindcă femeia care-i aduce ţucalul la pat e româncă?

Barroso îl vrea, e limpede, pe Băsescu îndărăt. De ce oare? Îi face servicii, unele pe care noi nu le ştim, fiind secretizate ca tot ce ţine de viaţa şi opera marelui diversionist? Sau i-o fi croit şi lui Barroso vreun dosar şi-l ameninţă? Nu cred. Puterea, aici şi afară, a suspendatului stă în talentul de a minţi pe toată lumea non-stop. Mulţi mint. Băsescu o face cu măiestrie. A siluit o ţară prin acest talent şi ţara, o parte a ei, nu ştiu dacă de la cap sau de la coadă, pare că mai vrea. În rest, suspendatul e gol. Dezbrăcaţi-l de minciună şi veţi găsi hoţii, abuzuri, grobianism, încălcări grave ale Constituţiei şi ale constituţiei bunului simţ.

În România, învăţătoarea Cristiana Anghel a intrat din nou în greva foamei. De astă dată împotriva abuzurilor lui Barroso. Românca asta, frumoasă ca o ţară, nu poate fi niciodată servitoare. Nici a lui Băsescu, nici a lui Barroso, orb la protestul ei eroic. Orb şi surd a fost şi la protestul, unic în lume, al lui Sobaru, cetăţean al Europei unite.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/servitoarea-romanca-din-casa-lui-barroso-618503.htm