Vis erotic cu Monica Macovei

Autor: ŞTEFAN MITRO

Se făcea că era noaptea dinaintea zilei de Macavei, ceea ce în termeni calendaristici înseamnă  sfârşit de iulie şi început de august. Ploua, ploua în draci, nu atît cu picături de apă, cât cu ocări. Fript de arşiţa verii, dar mai cu seamă de cea a democraţiei  impuse de meteorologii de la Bruxelles, umblam de unul singur  alături de încă vreo 8 500 000 de oameni pe străzi. Toţi la fel de singuri ca mine, şi toţi făcuţi ciuciulete de ocările ce se revăsau de aproape opt ani de mandat prezidenţial peste noi. Ce credeţi că făceam? Număram în gând împreună cu Institutul Naţional de Statistică, în speranţa c-o să ne dea cât i-a dat lui Ioan Rus, dar nu ne dădea. Ne ieşea o sumă mai mică decât lui şi decât celor din curtea unei case portocalii de pe strada Caimatei. Ne întrebam, ne tot întrebam ca proştii, la cât vor ajunge cei din Curtea Constituţională cu numărătoarea. Ploua fără milă, cu ascultări telefonice, percheziţii şi mandate de arestare. Ne ajunsese la piele. Ba chiar la os. Mă simţeam tot mai singur, ceea ce li se întîmpla, dacă înţelegeam eu bine, şi celorlalţi. Am zis atunci să mă adăpostesc undeva. Lîngă un zid. Nici nu ştiţi cât sunt de primitoare şi de miloase zidurile în somn.! Adesea, chiar şi în realitate. Aproape că-i întrec pe oameni. Pe unii dintre ei, în mod sigur. Dar n-am apucat să-mi trag sufletul,  pentru că în zidul respectiv, cam la înălţimea de la care ploua cu ocări, s-a căscat o fereastră,  iar la fereastră  au apărut câteva chipuri. Am tras o spaimă de moarte, căci păreau să fie ale unor strigoi. Rânjetul, fiindcă asta făceau, rânjeau, nu  avea în el nimic din bucuria oamenilor vii. Chipurile de la fereastră se bucurau cum se bucură morţii, speriindu-i pe cei vii, încercând să vîre groaza în ei. Mi-a venit însă imediat inima la loc, dearece am recunoscut-o printre cei de la fereastră pe Monica Macovei.  O fostă procuroare iubitoare de oameni şi de adevăr. Cum eram om, am început să mă simt brusc iubit de ea, şi chiar să încep s-o iubesc şi eu un pic. Visul în care se petreceau toate acestea  aproape că începea să devină erotic. Dumnezeule mare, ce minune, o noapte, o noapte intreagă cu Monica Macovei, cuprinşi de vraja ploii de ocări! Trebuia să ajung însă sus ca visul să poată deveni realitate. Realitate acolo, în vis, nu altfel! Aceeaşi dorinţă o încerca şi pe ea, dovadă faptul că mi-a aruncat o frânghie să urc. Zidul mi-a făcut semn să renunţ. Ba chiar mi-a şoptit, ca orice zid cu care poţi sta totuşi de vorbă, s-o rup cât pot de repede la fugă. I am Reding, m-am umflat eu pe englezeşte în pene, pregătindu-mă să apuc frînghia cu mîna. Noroc c-a fulgerat şi am văzut că este vorba de-o spânzurătoare. În clipa următoare, au coborât de sus încă 8 500 000 de funii. Morţii de la fereastră râdeau ca smintiţii, în timp ce eu fugisem înapoi în ploaie, strigând: Ajută-mă, Sfinte Macavei, să mă trezesc!

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/vis-erotic-cu-monica-macovei-619858.htm