Nunta copilei
(după George Coşbuc)
A fost o
vreme supărat
Și, cât
fusese suspendat,
La inimă
avea un cui,
Dar, azi,
ca el un altul nu-i,
Căci Eba,
Nicuşoara lui,
S-a
măritat.
Şi dacă
prinţi din largul zării
Şedeau la
capătul cărării
Şi-i
trimiteau bezele-ades,
Ei inima
nu i-a dat ghes
Decât
când şi-a găsit ales
Mai
acătării.
S-au
înţeles dintr-un privit
Şi fata
nu s-a-mpotrivit,
Cum a
făcut cu alţi coconi
De-asfaltatori şi de baroni,
Semn că
puţinii neuroni
S-au
isprăvit.
Ilie Bâtcă
Citiți continuarea pe: http://batcailie.blogspot.ro/2012/08/nunta-copilei.html
