Scurtul popas al echipei de emisari americani are importanța ei deosebită în economia situației politice tensionate de la București. Întîlnirile organizate de ambasadă puteau trimite încă înainte de desfășurarea propriu-zisă la turnura discuțiilor, inclusiv la concluziile finale care vor ajunge la Washington.
Trimișii secretarului de stat au fost serviți cu întîlniri atent selecționate. Poporul român a fost reprezentat doar de partea băsistă a baricadei politice. Emisarii americani au ascultat mai mult părerile unor ”băsiști” (reprezentanți de asociații specializate în cules scamele de pe tricourile lui Traian Băsescu și, mai ales, în furnizat argumente sau probe pentru diverse afirmații trăsnite ale președintelui suspendat). Pentru oameni cu greutate din partea societății civile, ai opoziției, ai presei sau ai mediului academic n-a prea fost timp. Cu alte cuvinte, pentru ”cele 5 milioane de votanți” înregistrați la Referendumul pentru demiterea lui Traian Băsescu au vorbit doar Crin Antonescu și Victor Ponta (abia întors de la Olimpiadă). Adică părți implicate și interesate! Veți spune, cum 5 milioane de votanți, cînd rezultatele Referendumului au arătat 8,5 milioane de români prezenți la vot din care 7,4 au votat pentru da. Adică pentru ”adio Băsescu!”?
Explicația este destul de simplă. Din diverse surse destul de credibile, am aflat că în cîteva discuții și împrejurări ale zilei de luni, membrii delegației americane au pomenit de mai multe ori cifra de 5 milioane de voturi pentru destituirea lui Traian Băsescu. Nicidecum 8,5 milioane de participanți sau 7,4 milioane de voturi pentru destituire. Unde să fi dispărut opțiunea a două milioane și jumătate de români? Cum de s-au pierdut pe drumul de la Ambasadă pînă la garajul din strada Comănița și, mai departe, spre celelalte întîlniri? Cifra de cinci milioane nu putea fi furnizată decît de Traian Băsescu sau de diplomații ambasadei americane de la București. Sau de o parte, sau de cealaltă! Și după ce ne gîndim mai bine și corelăm diverse informații publice cu altele discrete și neoficiale, chiar de ambele părți. Adică și de Traian Băsescu, și de diplomații americani acreditați la București. De ce? Pentru că luni, Philip Gordon a menționat nu știu unde (eu am citit pe Realitatea TV ) că există ”acuzații credibile de vot ilegal”. De unde putea știi Philip Gordon de așa ceva? De la Traian Băsescu sau de la ambasadorul Gitenstein! Doar nu i-o fi suflat Laura Codruța Kovesy! În același timp, simultan cu desfășurarea discuțiilor, Parchetul a continuat în mare grabă copierea sau ridicarea de documente, de liste electorale, permanente sau nepermanente, iar asociațiile românilor din străinătate (păstorite sau infiltrate de serviciile românești) și-au dres vocea în reafirmarea cererilor de includere a celor plecați pe listele de vot. Iar experții în confruntarea textelor copiate protestau de zor în Piața Victoriei. Parcă ne-am fi aflat în fața unei veritabile orchestre dirijate de un mare meseriaș!
România este o țară europeaană medie, dar extrem de mică în materie de secrete, zvonuri și informații. Luni seara, pe la miezul nopții, era extrem de clar că se derulează un nou plan de salvare a lui Traian Băsescu. Acela de a băga cu mare viteză buldozerele și buldogii Parchetului în listele de votanți și peste numărul celor care au votat la Referendum ca din această operațiune în forță să rezulte scăderea la numai 5 milioane a voturilor cu ”da” pentru destituirea lui Traian Băsescu. Cel mult 5,1 milioane de cetățeni pentru ”debarcare”, în așa fel încît cei care au votat alungarea marinarului să fie mai puțini decît cei care l-au votat în decembrie 2009. Cu alte cuvinte, circulă vestea că, în elanul lor de ultimă oră, procurorii ar lucra la coafarea Listelor și a rezultatului Referendumului, ca și cum autoritățile române ar fi umflat (adică au furat) 2,4-2,5 milioane de voturi din susținerea lui Traian Băsescu.
Ingenios și cu mare tupeu, nu-i așa?
Și începe să facă sens! Adică să se lege și să explice mai multe lucruri. Și comportamentul CCR, și cel al Parchetului, și cel al serviciilor secrete, chiar și pozițiile Comisiei Europene sau ale oficialilor americani. Asta ca să nu mai vorbim de tupeul declarațiilor lui Traian Băsescu sau ale Monicăi Macovei. (chiar dacă unora li se pare că această cucoană vorbește, ea nu execută decît mișcări de pion. Trimiterile sale la ”războiul civil” de la o emisiune tv nu este decît o modalitate de a bătători calea Parchetului General. Adică de încadrare a comportamentului unor anti-băsiști în prevederile Legii 51/1991. Adică Legea siguranței naționale în baza căreia sunt ascultați și urmăriți toți ”inconfortabilii” regimului Băsescu).
Ce să înțelegem din această nevinovată greșeală cu 5 milioane? Că americanii, ca și Comisia Europeană, sunt deja setați pe varianta Băsescu. Războiul comunicării din chiar primele zile ale blitzkrieg-ului de la București a fost pierdut din timpul desfășurării sale. Cu ajutorul serviciilor secrete, al părților interesate și al uimitoarei capacități de a organiza diversiuni a întregii echipe a PDL. Cel puțin pînă luni seara tîrziu era clar că americanii pleacă acasă cu concluziile cu care au venit din brifing-urile de la birou sau din presa americană și internațională. Cei care au participat la întîlniri, chiar băsiști de vază, au înțeles destul de repede că americanii vorbesc doar limba lui Traian Băsescu. Și că sunt pe aceeași poziție cu Comisia Europeană (SUA susțin celel 11 puncte ale CE la adresa României). Mai mult, după pomenirea celor 5 milioane de voturi, suntem obligați să presupunem că partenerii noștri strategici sunt implicați (sau măcar au binecuvîntat planul micșorării numărului de voturi pentru destituirea președintelui, pînă sub limita numărului celor care l-au votat).
Ce am putea să mai înțelegem din această vizită scurtă, plină de semnale și mesaje implicite, efectuată mai degrabă pentru aparența unei documentări la fața locului? Cel puțin după felul în care s-a desfășurat lucurile și s-au purtat discuțiile, putem să deducem și să facem unele speculații.
Unu. Că SUA și Uniunea Europeană sunt mult prea preocupate de ce se întîmplă în Siria și Orientul Mijlociu. Și că nu au ”chef” de neclarități într-o țară care este totuși un important capăt de pod spre cele două focare potențiale. Asta explică simplificarea forțată a situației de la București. Evident, nu putem ignora chinuita comunicare externă gestionată (sau mai corect spus ignorată) de leaderii USL.
Doi. Calendarul ales pentru contracararea regimului Băsescu a fost unul nefavorabil. Situația din Orientul Mijlociu nu-l recomanda cîtuși de puțin. În acelaşi timp, rapiditatea şi abordarea în plină vară au ajutat eficacitatea mişcărilor şi au grăbit ieşirea la suprafaţă a abuzurilor şi comportamentului regimului Băsescu. Cu încetinitorul, echipa lui Traian Băsescu s-ar fi organizat! La mare viteză, şi Traian Băsescu, și PDL, și CCR, şi Parchetul General, şi Serviciile secrete, chiar şi presa băsistă au comis greşeli grosolane și excese cu ghiotura, ajutînd mulți nehotărîți să-și schimbe argumentația cu care își consolidau judecățile.
Trei. Ies la iveală greșeli de strategie. USL-ul a traversat perioada de opoziție fără să găsească o cale de comunicare cu leaderii americani și să devină interlocutori valabili pentru Washington.
Patru. Reprezentanții USL, inspirați mai mult de mass-media, au minimalizat pozițiile ambasadorului Gitenstein, considerîndu-le gafe, excese, bîlbe sau interese personale.A bia acum au confirmarea că ambasadorul SUA la București în toate declarațiile sale partizane, inclusiv în cele privitoare la comandanții de la Parchet (Kovesy și Morar), exprima poziții și interese ale Casei Albe. Adică susținerea lui Traian Băsescu.
În loc de final. Mecanismul statului democratic balcanic intrat în NATO începe să funcționeze la ordin. Ce înseamnă asta? Că lucrurile sunt hotărîte deja? Adică pierdute? Că votul celor 7,4 milioane (cifră uriașă pentru România!) poate fi forfecat cu procurorii pînă la a deveni confortabil pentru Traian Băsescu?
Totul depinde numai de actuala putere executivă și de votanții pentru destituirea lui Traian Băsescu, de felul în care izbutesc să transmită mesaje în țară și în străinătate,l a guverne, mass-media, ambasade și asociații profesionale, de felul în care vor menține vie flacăra libertății și de cum își apără votul și protestează împotriva abuzurilor regimului Băsescu. Adică de poporul român. Oricît ar fi Casa Albă de interesată de menținrea lui Traian Băsescu pînă în 2014 (mai ales din cauza situațiilor din Siria și Iran), democrația americană are destule resurse pentru a se poziționa corect față de un șef de stat abuziv, totalitar și neobișnuit de inventiv pentru un om cu mintea la el acasă.
Sursa:
http://www.cotidianul.ro/au-venit-americanii-doar-pentru-basescu-191317/