România, la cheremul Budapestei
Autor: LUCIAN AVRAMESCU
Uriaşa porcărie a lui Traian Băsescu nu
este legată de furtul electoral, de manevrarea votului, de jocul
străveziu de-a câţi suntem. Le-a făcut mereu, ne-a luat mereu de proşti
şi noi chiar am fost cum a crezut el. Proşti calificaţi. Eu chiar am
fost o proastă. De data asta însă a întrecut orice măsură. Vorbele
astea mi le spune o femeie din Transilvania, intelectual de marcă,
absentă în general la strănuturile politicii şi atentă mai mereu la
foşnetul delicat al paginii de carte. Ce a scos-o din ţâţâni? Cum să
vină ungurul, zice ardeleanca şi să decidă în ţara mea, la mine acasă,
cum să votez? Dacă Băsescu nu mai poate trăi decât sprijinit de Orban să
se ducă la Budapesta. Au nişte restaurante pe Dunăre, în formă de
vapor. Să-l pună şef de cârciumă, că la asta se pricepe, pe un astfel de
vapor. Am înghiţit orice. Niciodată şefii Ungariei n-au venit în
România cu mai multă obrăznicie ca acum, de când e Băsescu la putere.
Şi-au ţinut toate sărbătorile în Transilvania, Ţinutul Secuiesc este,
prin încuviinţarea aceluiaşi Băsescu, o mică ţară ungurească în mijlocul
României, şi-au pus steagurile peste tot şi l-au spânzurat pe Avram
Iancu. Iar Băsescu hăhăie în acest timp cu Tokes, pe care l-a trimis să
reprezinte ţara la Bruxelles (el reprezintă ţara, dar ţara acestui popă
reformat nu e România) şi se pupă cu prietenul lui, Orban. N-am nimic
cu ungurii, stăm în acelaşi oraş, pe aceeaşi stradă, avem necazuri
comune, dar să dicteze o ţară străină cum să voteze cetăţenii ţării
mele, pe cine să aleagă la vot şi pe cine nu, asta e prea de tot.
Şi ce-ai să faci, am vrut să întreb, dar femeia a intrat într-un
birou unde urma să intru şi eu mai apoi şi firul discuţiei s-a rupt. Da,
1,5 milioane de cetăţeni români de etnie maghiară au stat acasă nu
pentru că n-ar fi avut motive să voteze, într-un fel sau altul, ci
pentru că aşa a cerut Budapesta. Budapesta a vrut sprijin necondiţionat
pentru vasalul Băsescu, singurul care e pe cale să refacă Dictatul de la
Viena, singurul supus austro-ungar în stare să împlinească orice cerere
şi mai ales pe aceea a separării maghiarilor într-un stat autonom în
mijlocul României. De aceea n-au fost la vot, ei şi o parte din
pedelişti, cei din vârf, fiindcă dintre ceilalţi unii au mai scăpat la
urne.
Vasalitatea lui Băsescu, cea care i-a asigurat puterea, vânzând
demnitatea ţării şi nu doar demnitatea, este explicată foarte bine chiar
de el, prin acea poveste erotică în care prestează servicii pentru
licurici. Se pare că licuriciul cel mare s-a plictisit de felaţia
băsistă, drept pentru care preşedintele României prestează cu năduf
pentru Ungaria. Îl plăteşte nu cu forinţi, ci menţinându-l la putere.
Băsescu are nevoie de Ungaria, iar visele Ungariei pot fi împlinite prin
complicitatea lui Băsescu.
Istoria noastră înghesuie între filele ei, din păcate, destule acte
de trădare. Şi capul Voievodului Mihai, al primei uniri, înmormântat la
Mănăstirea Dealu de lângă Târgovişte, este urmarea sângeroasă a unei
trădări. Fotoliul lui Traian Băsescu trebuie menţinut, iată, cu preţul
unei noi trădări.
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/romania-la-cheremul-budapestei-619957.htm
