joi, 2 august 2012


România, la cheremul Budapestei


Uriaşa porcărie a lui Traian Băsescu nu este legată de furtul electoral, de manevrarea votului, de jocul străveziu de-a câţi suntem. Le-a făcut mereu, ne-a luat mereu de proşti şi noi chiar am fost cum a crezut el. Proşti calificaţi. Eu chiar am fost o proastă. De data asta însă  a întrecut orice măsură. Vorbele astea mi le spune o femeie din Transilvania, intelectual de marcă, absentă în general la strănuturile politicii şi atentă mai mereu la foşnetul delicat al paginii de carte. Ce a scos-o din ţâţâni? Cum să vină ungurul, zice ardeleanca şi să decidă în ţara mea, la mine acasă, cum să votez? Dacă Băsescu nu mai poate trăi decât sprijinit de Orban să se ducă la Budapesta. Au nişte restaurante pe Dunăre, în formă de vapor. Să-l pună şef de cârciumă, că la asta se pricepe, pe un astfel de vapor. Am înghiţit orice. Niciodată şefii Ungariei n-au venit în România cu mai multă obrăznicie ca acum, de când e Băsescu la putere. Şi-au ţinut toate sărbătorile în Transilvania, Ţinutul Secuiesc este, prin încuviinţarea aceluiaşi Băsescu, o mică ţară ungurească în mijlocul României, şi-au pus steagurile peste tot şi l-au spânzurat pe Avram Iancu. Iar Băsescu hăhăie în acest timp cu Tokes, pe care l-a trimis să reprezinte ţara la Bruxelles (el reprezintă  ţara, dar ţara acestui popă reformat nu e România) şi se pupă cu prietenul lui, Orban. N-am nimic cu ungurii, stăm în acelaşi oraş, pe aceeaşi stradă, avem necazuri comune, dar să dicteze o ţară străină cum să voteze cetăţenii ţării mele, pe cine să aleagă la vot şi pe cine nu, asta e prea de tot.
Şi ce-ai să faci, am vrut să întreb, dar femeia a intrat într-un birou unde urma să intru şi eu mai apoi şi firul discuţiei s-a rupt. Da, 1,5 milioane de cetăţeni români de etnie maghiară au stat acasă nu pentru că n-ar fi avut motive să voteze, într-un fel sau altul, ci pentru că aşa a cerut Budapesta. Budapesta a vrut sprijin necondiţionat pentru vasalul Băsescu, singurul care e pe cale să refacă Dictatul de la Viena, singurul supus austro-ungar în stare să împlinească orice cerere şi mai ales pe aceea a separării maghiarilor într-un stat autonom în mijlocul României. De aceea n-au fost la vot, ei şi o parte din pedelişti, cei din vârf, fiindcă dintre ceilalţi unii au mai scăpat la urne.
Vasalitatea lui Băsescu, cea care i-a asigurat puterea, vânzând demnitatea ţării şi nu doar demnitatea, este explicată foarte bine chiar de el, prin acea poveste erotică în care prestează servicii pentru licurici. Se pare că licuriciul cel mare s-a plictisit de felaţia băsistă, drept pentru care preşedintele României prestează cu năduf pentru Ungaria. Îl plăteşte nu cu forinţi, ci menţinându-l la putere. Băsescu are nevoie de Ungaria, iar visele Ungariei pot fi împlinite prin complicitatea lui Băsescu.
Istoria noastră înghesuie între filele ei, din păcate, destule acte de trădare. Şi capul Voievodului Mihai, al primei uniri,  înmormântat la Mănăstirea Dealu de lângă Târgovişte, este urmarea sângeroasă a unei trădări. Fotoliul lui Traian Băsescu trebuie menţinut, iată, cu preţul unei noi trădări.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/romania-la-cheremul-budapestei-619957.htm