Decizia neruşinată a celor şase de la Curtea Constituţională l-a
îngropat definitiv pe Băsescu. Da, aţi citit corect! L-a îngropat
definitiv. E prima oară când mizeria regimului Băsescu se arată
purulentă. Nu mai sunt şprayuri care să acopere mirosul pestilenţial.
Regimul pute. Abia acum oamenii care-l urăsc pe Băsescu primesc
dezlegare la ură. Articolul meu de ieri – "Tragedia dispariţiei
poporului meu” -, scris înaintea pronunţării acestei hotărâri, plângea
constatarea că ne-am împuţinat. Că ne risipim în lume. Că plecăm în
bejenie, uitându-ne ţara, locul naşterii, uneori limba şi mormintele
părinţilor. Dintr-un număr de 15 - 17 ţări, am primit informaţii că
trăiesc şi muncesc acolo, că s-au stabilit acolo, au făcut copii acolo,
peste 3 milioane de români. Eu, ca gazetar care am umblat niţel prin
lumea asta, am întâlnit români nu doar în Italia şi Spania, nu doar în
Germania şi Anglia, ci şi în Japonia, Brazilia, şi la Polul Nord şi la
Ecuator. Nu sunt doar 3 milioane. Mulţi dintre ei n-au votat niciodată,
nu mai ştiu ce e în ţara lor, nu ştiu nici de referendum, nici de
Băsescu şi au dezertat, scârbiţi, din demnitatea de cetăţean al
României. Sunt, zice un individ politic care pare de bună credinţă, 15
milioane de votanţi în România. Sunt, zice alt individ politic, de la
PDL, 18 milioane de votanţi în ţară, votând şi pruncii nenăscuţi. Mint
amândoi. Numărul e mai mic, mai mic decât aceste cifre şi mai mare decât
drama adevărată, decât tragedia poporului român care piere zilnic. Nu
doar pentru că murim mai mulţi decât ne naştem, ci pentru că plecăm în
lume. Asta scriam când m-a prins din urmă taifunul hotărârii unor
cetăţeni în robă vişinie, mulţi cu trecut vulnerabil, urâţi pe
dinlăuntru, şi aş zice, fără să-i insult, urâţi şi pe dinafară. Ei,
şase din nouă împotriva a 8,5 milioane din vreo 12 milioane de votanţi
reali. Taifunul hotărârii mincinoase e că Băsescu e valid iar votul
milioanelor care i-au parafat plecarea, invalid. Am scris, enervat, pe
site-ul ampress.ro că Băsescu şi Curtea lui au făcut pe noi, ne-au luat
de oliţă. Apoi, încet, încet, uitându-mă la ce se petrece în Piaţa
Universităţii, simţind furia teribilă a multor, multor oameni din
această ţară, mai mare şi mai inflamată ca oricând, am simţit că abia
acum Băsescu a pierdut. A pierdut irevocabil. Băsescule, cu toţi
americanii tăi, cu toţi barroşii tăi, eşti dus. Vei fi ca un împăiat la
Cotroceni, o mumie nevizitabilă nici măcar de ministresele tale
preferate. Toamna electorală te va duce, după ce ai prigonit ţara cu
procurori şi miliţieni, la gârlă, pe tine şi partidul tău. Adio,
Băsescule! Românii şi-au făcut deja Curte Constituţională în Piaţa
Universităţii. Acolo te vor judeca, fiindcă tot doreai să-i întâlneşti
într-un parlament stradal. Mergi să le vorbeşti! Du-te!
O
domnişoară Gabrilla, comentând articolul meu de ieri despre tragedia
dispariţiei poporului român, îmi scrie că armata, numai armata ne mai
poate salva. O înţeleg. Rămân însă la convingerea că armata care ne
poate salva e a demonstranţilor care au curaj să-şi apere votul. Şi ei
sunt deja la arme.