Când tace Băsescu

de Marian SULTĂNOIU

În cacofonia disperării politice care a cuprins România pe toate coordonatele, unde tot politicianul îţi întoarce, la minut, legea pe dos, ca pe grătar, şi-ţi dă şi Constituţia pe răzătoare, Băsescu mai lipsea, ca să pună bomboana pe colivă. Lumea îl cere la microfon ca pe dizeuze, la bis, şi se-ntreabă derutată dacă n-a fugit din prăvălie cu banii de nuntă.
Mesenii s-au oprit cu măslina la buze, protestatarii de la Universitate, care nu mai ştiu în ce poziţie să lase gardul, au uitat ţâpuritura, Ghişe, ameţit de Grădina etno-Botanică, s-a rătăcit printre palmieri şi nu mai află poarta, televiziunilor li s-a fâsâit ratingul, puterii i s-au înmuiat muşchii, analiştilor - analizele... Toate, de când tace Băsescu.
Pe buzele tuturor alunecă, ca pe un lipstick gloss, întrebarea "de ce tace?!". Spontan, se declanşează canonada răspunsurilor: "de frică", "de greaţă", "de foame", "de ruşine", "de strategie", "de fudul", "de şmecher". Toţi ăia care nu-l mai suportă "se" disperă de grija lui; se culcă vlăguiţi, deprimaţi, ofensaţi - se trezesc mahmuri, obosiţi, cu ochii cârpiţi. "Iar n-a vorbit?", "Iar!", "Un om fără caracter!", "E prea de tot!", "Ba, e de nimic!".
Eu zic că preşedintelui i s-a mai arătat o dată, în vis, în concediu la Covasna, guvernatorul Isărescu, care i-a spus: "Traiane, gura bate... curu" - în vis, i-a zis-o în original, că Băsescu aşa înţelege, abrupt. Şi, pentru de dimineaţă, preşedintele s-a gătit cu strategia guvernatorului: "Mucles, şi apără-ţi noada".
Ce strategie să-i fi priit, azi, preşedintelui Băsescu?! Să iasă, pe covorul roşu, la Palat, să mulţumească CCR că a făcut cvorum la Curte? Să mulţumească perechii Ponta-Antonescu că a fost cvorum în Parlament? Să mulţumească electoratului că n-a fost cvorum la referendum? Să mulţumească cvorumului însuşi, că există? Sau ce?! Să le ceară iertare celor şapte milioane de români, care au votat împotriva lui, că n-a fost şi mai "cumplit", încât să convingă 10 milioane să iasă la vot; sau 14? Ori poate ar trebui ca, după două luni de demenţă politică naţională, să vină, ca o bătaie de joc, şi să anunţe că-şi dă demisia, spre a stârni, pentru încă patru luni, o nebunie electorală şi un şoc economic?
Deşi nefirească, tăcerea preşedintelui face parte din trăsăturile noului său look politic: mai întâi, că nu întărâtă pe nimeni şi nu pune gaz pe foc; apoi, că îi lasă timp să-şi pună la punct strategia coabitării; pe urmă, că încearcă să despartă apele între ce a fost şi ce va fi; şi, nu în ultimul rând, că îşi apără spatele, potrivit înţelegerii. Când va ieşi public, noul Băsescu va discuta puţin despre trecut şi foarte mult despre viitor, coabitare, dreapta politică, Europa Unită.
Sigur, asta dacă va fi linişte şi nu-l vor lovi din nou la operaţie liderii USL.

Sursa:
http://www.gandul.info/puterea-gandului/cand-tace-basescu-9995880