Vacanţa, cu trenul din Franţa!
Autor: LUCIAN AVRAMESCU
Alegeri prezidenţiale în Franţa. La Sângeru
a răsărit soarele. Soarele se miră din toate razele că a rămas singur
pe cer. Aseară, la asfinţit, norii stăpâneau câmpiile de luptă, iar
astrul zilei se pitise cu totul, înfrânt înainte să apună. O televiziune
pune cap la cap gafele lui Sarkozy, prezentat ca favorit. O gafă a fost
când, acasă fiind, într-o regiune franceză, s-a crezut în Germania.
Alta, când după o prelungă conversaţie cu Putin, preşedintele Franţei
s-a înfăţişat presei beat criţă. Asta nu-i gafă. E manifest electoral
într-o ţară unde, chiar dacă numărul de beţivi pe metru pătrat e mai mic
decât în România, se bea totuşi vârtos. Mai ales vin. Franţa, în
imaginile pe care le văd, nu se prea înghesuie la urne. Favorit, zice o
corespondentă, e Sarkozy. Alta că e Hollande. Amândouă conchid că Franţa
nu-i matinală electoral. Votează pe seară, probabil, când francezul,
obosit de lene, iese să ia aer. Eu consemnez, mixând imaginile şi
încercând să storc o idee, starea de plictiseală.
Când eram copii, cântam uneori în recreaţie "A venit (sau după caz,
vine) vacanţa/ cu trenul din Franţa!” şi trăiam o plăcută înaripare. De
ce venea vacanţa cu trenul când Sângeru era o localitate prin care nu
trecea trenul, din care nu se auzea trenul, ci doar se auzise despre
tren, pe care mi-l imaginam fantomatic şi lung? Şi apoi de ce din
Franţa? Acum, privind imaginile sforţării electorale de la Paris,
desprinse parcă din împărăţia lui Morfeu, am în sfârşit dezlegarea. Din
Franţa, surata noastră, nu poate veni decât vacanţa. O lungă şi
somnolentă vacanţă. În Paris e vacanţă. Cum o fi în Micul Paris?
În România vin alegerile. Pâş, pâş, tronca, tronca prin hârtoape. Cu
căruţa, cu bicicleta, cu poşta care aduce felicitări personalizate
fiecărui alegător şi mai vin cu punga cu cozonaci. Bune alegerile. Păcat
că astâmpără foamea atât de rar, o dată la patru ani. Eu, zice Nino,
muncitor cu paharul, posesor al unei pufoaice Băsescu, scorojită, rămasă
fără vopsele pe ea sau cu nişte urme nedefinite de pigmenţi, ca
pedeleul, aş vrea să fie alegeri în fiecare zi. Îi votez pe toţi. Şi pe
cei de te-au batjocorit până acum? Şi!, zice Nino, amuzat că vreo doi
inşi se holbează la el. Pun ştampila pe toţi, să nu se supere că mi-au
dat şi nu i-am ştampilat. Îmi dă, îl ştampilez. Îmi dau toţi, îi
ştampilez pe toţi. În trista lui imbecilitate, omul pare fericit.
Au apărut afişe cu mutre pe care refuz să cred că le-aş mai putea
revedea călărind banul public şi caravane prin sate care vorbesc despre
cum a trecut greul şi în curând vor fi inundaţii cu miere. Nu prea văd
opoziţia. Nu cu cozonaci, că n-are de unde da. S-o văd în "munca de la
om la om”, prin cătune. Să fi venit şi la ea vacanţa cu trenul din
Franţa? Era un personaj, din proza franceză, culmea, care vorbea şi când
era singur, tare. Când era prea multă linişte, bătea cu ciocanul
într-un lighean. Moartea, explica el, vine doar când e tăcere în jur.
Prea multa linişte cheamă moartea. Nea Nelu (fost Cotrocelu) atrage
atenţia opoziţiei să nu se relaxeze prea devreme. Să-l fi enervat şi pe
el un miros de împăunare?
Sursa:
http://www.jurnalul.ro/editorial/vacanta-cu-trenul-din-franta-610677.htm
