Sfatul de război al Ţării

Scris de : Hari Bucur-Marcu

Cu surle şi tobe, pe la sfârşitul lunii martie 2012, domnul Băsescu Traian, preşedintele României, a anunţat, mai întâi, că va avea loc şedinţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării (CSAŢ), al cărui preşedinte este şi, mai apoi, că şedinţa tocmai a avut loc. Ce l-a îndemnat să facă atât de publică ştirea despre o şedinţă a singurului „organ” de stat ce nu se supune nici unui control sau supraveghere democratice în România, pe motivul că este un fel de consiliu de război, menit să funcţioneze mai ales atunci când democraţia este lăsată pe planul doi?

Cu câteva zile mai devreme, domnia sa promisese că va face ceva în privinţa câtorva dintre problemele pe care mulţi dintre noi le considerăm presante, respectiv corupţia, evaziunea fiscală şi contrabanda, probleme a căror rezolvare trenează de când a început regimul Băsescu, cu mai bine de şapte ani în urmă, precum şi că va găsi o soluţie la problema, mai recentă, a crimelor prin împuşcare, săvârşite de oameni înarmaţi de statul nostru.

Şi, pentru ca această promisiune să nu rămână una deşeartă, domnul preşedinte a făcut o şedinţă.

Nu sunt multe de spus despre ceea ce s-a întâmplat acolo. Să notăm totuşi că, din problematica strategică a corupţiei, Consiliul a stabilit doar măsuri de reducere moderată a acesteia în Poliţie şi Jandarmerie, prin „limitarea recrutării poliţiştilor şi cadrelor militare din sursă externă”, soluţie prin care se speră, în tăcere, că se vor împuţina şi cazurile celor ce se trezesc înarmaţi cu arme de foc, fără să aibă instrucţia necesară şi care, dacă tot au arme şi o fire violentă, îşi aleg „ţinte” din rândul nostru, al publicului.

Citiţi continuarea pe: http://www.ziuaveche.ro/opinie/sfatul-de-razboi-al-tarii-83703.html