Gen(r) Mircea Budiaci, fost şef al Statului Major al Aviaţiei
Avioanele F16 second-hand? Interese legate de Marele Licurici!
Din cauza costurilor mari ale avioanelor de luptă, dacă nu ai perspectiva înzestrării în timp, nu vei face faţă în momentul în care tehnica ajunge la sfârşitul resursei ei. Cam cum se întâmplă acum cu MIG-ul 21, care peste un an dispare din înzestrare, neavând înlocuitor. Aş vrea să fiu ceva mai direct şi mai dur: practic, acest subiect mă interesează nu numai ca român, nu numai ca militar, ci şi efectiv ca fost pilot de vânătoare. Am 24 de ani de zbor pe MIG 21 şi MIG 23. La data când am ieşit eu din aviaţie, România avea 15 escadrile de vânătoare, însumând 250 de avioane de luptă - vorbesc doar de cele de vânătoare – şi circa 300 de piloţi. N-aş vrea să fac niciun fel de comparaţie cu ceea ce se întâmplă acum.
Greşeala pleacă şi din Ministerul Apărării. Mulţi dintre foştii miniştri debitează nişte inepţii care pe mine m-au îngrozit. Am văzut cine a putut să conducă armata noastră atâta timp. Unul dintre ei chiar zicea: -“Nu-i nicio problemă, mergem la Craiova, facem mai departe IAR-ul 93, avem şi industrie şi zboară şi piloţii. ”Apăi, dragă domnule, cu bicicleta nu vei prinde motocicleta din urmă niciodată! Crezi că vei putea face faţă la 600 de kilometri la oră unui avion care zboară cu 2000 de kilometri la oră? Niciodată!
Un alt fost ministru zicea aşa: -‘’Luăm F16 la mâna a doua!’’. E exact cazul unei maşini second-hand care poate ceda oricând la un drum mai greu. Numai că aici vorbim de avioane care pot ceda în zbor, căci asta le e soarta după un anumit număr de ore. Cred că se înţelege foarte clar despre ce este vorba.
Referitor la înzestrarea cu F 16, eu, ca pilot de vânătoare, spun că F16 este un avion extraordinar de bun. În toate conflictele la care a participat, niciun F16 nu a fost doborât. Şi acest lucru spune foarte mult. Referitor la plata acestor avioane, căci de aici începe durerea, nimeni nu vrea să înţeleagă despre ce este vorba. E vorba de peste 1 miliard de euro. Domnule dragă, aceşti bani nu se plătesc toţi odată, cu sacoşa, ca la piaţă. Ei se plătesc în timp, negociat, în zece, douăzeci de ani. S-ar putea da 100 de milioane pe an şi s-ar rezolva problema, care într-adevăr este arzătoare. Efectiv, România a ajuns în incapacitate de a-şi apăra teritoriul. Vreau să vă spun că, potrivit înţelegerilor existente, României îi revin peste 5.000 de ore de executat pentru poliţie aeriană. O ţară baltică, din lipsă de avioane, a apelat şi la România, care a executat serviciul respectiv pe teritoriul ei. Eh, cam cum ne-ar sta nouă să vină ungurii, cehii sau alţii să ne facă treaba pe care trebuie să ne-o facem noi? E vorba de mândrie naţională până la urmă, ca să nu mai vorbesc de faptul că niciun străin nu-ţi va apăra ţara niciodată.
Aruncăm cu banii…
M-aţi înţeles de unde vine prostia… Şi-acum să discutăm şi mai departe. Bun, să punem în prima variantă: 24 de avioane din cele 48, second-hand, costă un miliard şi am rezolvat problema. Însă doar pentru zece ani! Deci la 5.000 de ore, cu resursa care există, la un an elimini două avioane.
M-aţi pierdut pe drum! E vorba de 24 de avioane în prima fază. Aceste avioane vor începe să patruleze, iar după zece ani le scoatem din uz ca pe MIG-uri?
Exact! Toate cele 24 dispar…
Şi va trebui să o luăm de la capăt. Lobby, comisioane, alte sicrie zburătoare…
Se reia ciclul. Să spunem că în a doua fază merg pe varianta F 35. Pentru acest avion, care este deja de generaţia 4 spre 5, un avion extraordinar, am avut şi noi propunere să participăm la acest program acum 10 ani. Vreau să se înţeleagă foarte bine! Armata e a ţării, nu a vreunui partid politic. Când un fost prim-ministru declara “ce înseamnă asta? Decât să dau 1% din PIB pentru tancuri, mai bine dau pe nu ştiu ce…’’ este un comportament tipic al politicului în situaţie de pace prelungită. Dă armata de-o parte!
Or fi crezând că armata e vreo chestie pe care o chemi cu o zi înainte de începerea războiului…
Armata trebuie pregătită din timp de pace pentru a putea face faţă unui eventual război. Şi-acum să mă întorc la avionul F16. Ultimele achiziţii de F16 s-au făcut de către Israel - 300 de bucăţi - atenţie ce vă spun, ultimele variante, bloc 52 şi bloc 60, iar Emiratele Arabe Unite încă vreo sută şi ceva de bucăţi, acum un an, un an şi ceva. Cu 24 de avioane second-hand la un miliard, cât ar trebui să dăm pe astea, mai bine cumpărăm - costă cam 60 de milioane un avion nou - o escadrilă de la 12 la 15 avioane, pe care le ţin 40 de ani în dotare! Apăi dragă domnule, ce e mai rentabil? Să iau 24 de vechituri care expiră peste 10 ani sau 15 noi pe care să le ţin 40 de ani? Atenţie, la aceiaşi bani… Fac un proiect şi merg în perspectivă. Că iară m-apucă pandaliile! Până şi comuniştii judecau înzestrarea pe un termen de minimum 20 de ani.
Daţi definiţia acestui tip de achiziţie care ni se pregăteşte!
Pierdere de bani şi imposibilitatea de a se asigura apărarea aeriană a României pe termen lung. Achiziţia acestor second-hand-uri varianta bloc 26 este o opţiune care, practic, nu rezolvă nimic, aparatura electronică de la bord fiind sub ceea ce avem la ora actuală pe MIG-urile noastre modernizate şi incompatibilă cu sistemul de comunicare LINK al NATO. Când am modernizat MIG-urile 21 a fost o mişcare deşteaptă aducându-le spre generaţia a 4-a, iar bloc 26, care vor să fie cumpărate acum, fac parte din generaţia a 3-a. Deci cumpăr un avion cu o clasă mai jos faţă de ceea ce am avut!
Este un interes în acest caz…
Interes cum să vă spun eu, legat de Marele Licurici , ca să nu mai discut altceva!
Chiar dacă ei ne asigură că intrăm în programul pentru F 35, vreau să spun că pînă ajungem acolo mai trec 20 de ani, iar peste 10 ani va trebui să facem noi achiziţii. Sunt mulţi la rând care au participat deja la programul F35 pe care România l-a refuzat acum câţiva ani. Dom’le, afacerile de aviaţie sunt afaceri politice. În momentul în care îţi cumperi un avion, îţi iei şi un partener pe termen lung. Atenţie ce vă spun, că acest partener îţi asigură modernizarea, asistenţa tehnică, pregătirea personalului şi aşa mai departe… Atenţie la acest aspect pe care toată lumea-l neglijează!
Ne ajunge atunci miliardul despre care discutăm?
Bineînţeles că nu! Nu există cazuri în lume să cumperi avioane fără să ai contrapartidă. Ce înseamnă contrapartidă? Fabricantul îţi dă dreptul şi îţi creează şi posibilităţile de a produce în ţară părţi componente ale avionului, fie îţi dă altceva în loc. Haideţi să luăm exemplul polonezilor; Ei au cumpărat F16, blocul 52, varianta nouă, dar au obţinut şi contrapartidă, o universitate dată «la cheie» de americani şi multe alte facilităţi. De exemplu, Grippen-ul oferă contrapartidă de peste 100% din valoarea achiziţiei. Deci dau două miliarde, dar voi primi contrapartidă de cel puţin două miliarde; în turism, în industrie şi aşa mai departe. Eurofighter-ul! Ce, nu putem asambla şi noi o aripă la Craiova? Putem revitaliza nişte fabrici şi să creăm locuri de muncă. Se ştiu toate aceste lucruri, dar nu se ţine cont de părerea specialiştilor din armată. Generalul Croitoru le-a spus-o verde-n faţă şi a fost ’’zburat’’ de la conducerea Statului Major.
Sursa:
http://www.cotidianul.ro/avioanele-f16-second-hand-interese-legate-de-marele-licurici-178111/
