(după Grigore Alexandrescu)
Ale corturilor umbre încep să se desfăşoare,
Către satul de alături, maiestoase, se întind,
Iar pirandele-nţolite, purtând chile de odoare,
Uşuiesc copii care, la grătar, privesc cu jind.
Pe izlaz venind aceştia, de pe uliţe înguste,
De-ale micilor arome, ca de un magnet, atraşi,
Se hlizesc la cuconetul ce se-mpiedică în fuste,
Alergând să ostoiască foamea multor bulibaşi.
Este ceasul ghiftuirii: un morman de bunătăţuri,
Ca din cornul abundenţei, se revarsă peste mese
Şi, precum, odinioară, caii lor scăpaţi din hăţuri,
Se reped toţi căldărarii spre bucatele alese.
Purceluşilor de lapte, c-un măr îndesat în gură,
Li se-alătură curcanul rumenit la foc domol,
Printre mici, tronează, falnic, un batal făcut friptură,
Neştiind ei, căldărarii, ce-i ăla colesterol.
Precum apa susurândă, vinul curge în pocale,
Stingând setea, aţâţată de muştar şi de mujdei,
Bulibaşilor ce bagă hartane întregi la foale,
Sub privirea pofticioasă a acelor puradei.
De puteri sleiţi şi astăzi, după truda de la câmp,
Uitând şi să-şi mai adape animalele din curţi,
Pe la garduri vin gagii şi privesc cu toţii, tâmp,
La cravatele din aur, arcuite peste burţi.
Pe izlazul plin de corturi, decibelii se-ntretaie,
Sar cuţitele pe mese şi cafeaua din ibric,
Pe manelele cântate chiar de Guţă Nicolae,
Miss Piranda, posedată, scoate dracii prin buric.
Peste corturi, peste mese, noaptea stă să se coboare,
O suflare parcă trece peste toate, ca un nor,
Bulibaşii strâng din umeri: Ziua asta, prima oară,
Nu se mai aude Puştiu Sorinel, la difuzor.
Scuipă-n sân cîte-o priarnadă şi, pierdută, se căinează:
- Haoleo, iote-o fantomă, cocoţată pe-un zaplaz,
Face semne, dă poruncă, se încruntă, ne mustrează,
C-am făcut paranghelie, fără dânsa, pe izlaz.
Cioabă, tu care eşti rege peste toţi ai tăi din şatră
Şi-ai decis să-ţi faci palatul, pentru sibieni, muzeu,
Dă la baba un tăciune, din ăia nestinşi, din vatră,
Să-ţi ghicească dacă semnul e trimis de Dumnezeu!
Este el, cum îl arată ceafa groasă şi tunsura,
Omul care-a stat în faţă la-mpărţit de caşcaval,
Un frate de preşedinte i-a cinstit chiar bătătura
Şi i-a botezat nepoata. Este Bercea Mondial!
„Bercea!”, bâiguie Stănescu; „Bercea!”, răcneşte şi Cioabă.
Acest nume se înalţă în văzduh, ca un ecou,
Iar gagii de la garduri nu pricep, măcar o boabă,
Dacă Bercea Mondialu infractor e sau erou.
Sărutare, Mondiale, treci la masă şi haleşte,
Din Slatina, pân-acilea, ai bătut destulă cale,
Ia din purceluşu` ăla, că-ncepe să se răceşte,
Gustă şi din vinu` ăsta, trăi-ţi-ar neamu` matale!
Râvna-ţi fu neobosită, rezultatul, pe măsură,
Dar te-au ţinut carcalii, pe nedrept, în colivie,
La un loc cu românaşii care tâlhăresc şi fură,
Neţinând cont că matale ai şi claustrofobie.
Intreprinderea ta, vere, a fost nobilă şi mare,
Să fie doi ani de-atuncea, când l-ai adus, mintenaş,
La paranghelia noastră, ca invitat de onoare,
Chiar pe fratele cel mare al cinstitului tău naş.
Pentru gestul tău de-ai face un cadou doamnei Maria,
Cocoşeii strânşi în salba ce i-ai prins-o chiar la gât,
Îmi scot, Mondiale, iarăşi, în faţa ta pălăria
Şi te rog să-i chemi şi astăzi pe cei doi. Numai atât!
.....................................................................
Au trecut vremile-acelea, de campanii prelungite
După zâmbete, urale, poze şi, desigur, voturi.
În zadar aşteaptă rromii, pentru că un cogeamite
Preşedinte nu mai are ce s-adune de prin... corturi.
Ale corturilor umbre încep să se desfăşoare,
Către satul de alături, maiestoase, se întind,
Iar pirandele-nţolite, purtând chile de odoare,
Uşuiesc copii care, la grătar, privesc cu jind.
Pe izlaz venind aceştia, de pe uliţe înguste,
De-ale micilor arome, ca de un magnet, atraşi,
Se hlizesc la cuconetul ce se-mpiedică în fuste,
Alergând să ostoiască foamea multor bulibaşi.
Este ceasul ghiftuirii: un morman de bunătăţuri,
Ca din cornul abundenţei, se revarsă peste mese
Şi, precum, odinioară, caii lor scăpaţi din hăţuri,
Se reped toţi căldărarii spre bucatele alese.
Purceluşilor de lapte, c-un măr îndesat în gură,
Li se-alătură curcanul rumenit la foc domol,
Printre mici, tronează, falnic, un batal făcut friptură,
Neştiind ei, căldărarii, ce-i ăla colesterol.
Precum apa susurândă, vinul curge în pocale,
Stingând setea, aţâţată de muştar şi de mujdei,
Bulibaşilor ce bagă hartane întregi la foale,
Sub privirea pofticioasă a acelor puradei.
De puteri sleiţi şi astăzi, după truda de la câmp,
Uitând şi să-şi mai adape animalele din curţi,
Pe la garduri vin gagii şi privesc cu toţii, tâmp,
La cravatele din aur, arcuite peste burţi.
Pe izlazul plin de corturi, decibelii se-ntretaie,
Sar cuţitele pe mese şi cafeaua din ibric,
Pe manelele cântate chiar de Guţă Nicolae,
Miss Piranda, posedată, scoate dracii prin buric.
Peste corturi, peste mese, noaptea stă să se coboare,
O suflare parcă trece peste toate, ca un nor,
Bulibaşii strâng din umeri: Ziua asta, prima oară,
Nu se mai aude Puştiu Sorinel, la difuzor.
Scuipă-n sân cîte-o priarnadă şi, pierdută, se căinează:
- Haoleo, iote-o fantomă, cocoţată pe-un zaplaz,
Face semne, dă poruncă, se încruntă, ne mustrează,
C-am făcut paranghelie, fără dânsa, pe izlaz.
Cioabă, tu care eşti rege peste toţi ai tăi din şatră
Şi-ai decis să-ţi faci palatul, pentru sibieni, muzeu,
Dă la baba un tăciune, din ăia nestinşi, din vatră,
Să-ţi ghicească dacă semnul e trimis de Dumnezeu!
Este el, cum îl arată ceafa groasă şi tunsura,
Omul care-a stat în faţă la-mpărţit de caşcaval,
Un frate de preşedinte i-a cinstit chiar bătătura
Şi i-a botezat nepoata. Este Bercea Mondial!
„Bercea!”, bâiguie Stănescu; „Bercea!”, răcneşte şi Cioabă.
Acest nume se înalţă în văzduh, ca un ecou,
Iar gagii de la garduri nu pricep, măcar o boabă,
Dacă Bercea Mondialu infractor e sau erou.
Sărutare, Mondiale, treci la masă şi haleşte,
Din Slatina, pân-acilea, ai bătut destulă cale,
Ia din purceluşu` ăla, că-ncepe să se răceşte,
Gustă şi din vinu` ăsta, trăi-ţi-ar neamu` matale!
Râvna-ţi fu neobosită, rezultatul, pe măsură,
Dar te-au ţinut carcalii, pe nedrept, în colivie,
La un loc cu românaşii care tâlhăresc şi fură,
Neţinând cont că matale ai şi claustrofobie.
Intreprinderea ta, vere, a fost nobilă şi mare,
Să fie doi ani de-atuncea, când l-ai adus, mintenaş,
La paranghelia noastră, ca invitat de onoare,
Chiar pe fratele cel mare al cinstitului tău naş.
Pentru gestul tău de-ai face un cadou doamnei Maria,
Cocoşeii strânşi în salba ce i-ai prins-o chiar la gât,
Îmi scot, Mondiale, iarăşi, în faţa ta pălăria
Şi te rog să-i chemi şi astăzi pe cei doi. Numai atât!
.....................................................................
Au trecut vremile-acelea, de campanii prelungite
După zâmbete, urale, poze şi, desigur, voturi.
În zadar aşteaptă rromii, pentru că un cogeamite
Preşedinte nu mai are ce s-adune de prin... corturi.
Ilie Bâtcă
