duminică, 18 septembrie 2011

50.000 de euro pe zi pentru băieţii deştepţi

Mare ciudăţenie: energia ieftină termo e vândută scump de hidro. Statul pierde, consumatorii pierd, cine câştigă?

Încheierea unor contracte păguboase prin care energia a fost vândută ieftin către Hidroelectrica, cu un preţ ex­trem de mic faţă de cel de pe bursă, aduce Complexului Energetic Tur­ceni pierderi uriaşe, aproape 50.000 de euro pe zi. Constatările au fost fă­cu­te chiar de către Ministerul Eco­no­miei, acţionar majoritar la Comple­xul Energetic Turceni. Evident, din toată această afacere, cei câştigaţi sunt băieţii deştepţi, iar păgubaşii – statul şi consumatorii captivi.
Întreaga afacere o confirmă şi fostul director general de la Complexul Energetic Rovinari, Laurenţiu Ciurel: „Eu acuz toate conducerile de la Tur­ceni care, cât s-au perindat la câr­ma Complexului, au vândut energie la un preţ mic, în fiecare an, către Hi­dro­e­lectrica. Acuz pe Manţog, Tu­naru şi Graure, ţinând cont că şi în acest an, C. E. Turceni a mai încheiat un contract cu Hidroelectrica. Complexul Turceni vinde energie cu 210 lei /MW, iar Hidroelectrica vinde mai departe, pe bursă, cu 303 lei. La ora asta la care vorbim, Turceniul îşi permite să piardă, astfel, 50.000 de euro pe zi! Consumatorul de rând plăteşte încă o acciză la factura de curent… După ce că Hidroelectrica a cum­pă­rat la acest preţ energie de la Turceni, nici n-a plătit-o. La ora actuală, datoria Hidroelectrica pe care o are către CE Turceni se ridică la 35 milioane de lei, adică la 8-9 milioane de euro”.

Chiar dacă FMI recomandă ca toate tranzacţiile cu energie să fie efectuate exclusiv pe platforma Operatorul Pieţei de Energie Electrică OPCOM, iar Agenţia Naţională de Reglementare a Energiei să elimine pre­ţu­ri­le reglementate pentru consumatorii industriali, în România continuă moda vânzării energiei prin diferite metode care permit preţuri pre­fe­ren­ţiale. Costurile de producţie a energiei pe cărbune sunt uriaşe, din cauza utilajelor vechi. Cu toate acestea, energia de la termocentralele pe cărbune se vinde extrem de ieftin, companiile înregistrând pierderi uriaşe. Evident, totul se face în favoarea cui trebuie, în timp ce aceia care conduc desti­nele acestor companii se fac că nu înţeleg mesajele transmise.


Împrumută în bănci şi pierde la vânzare!
Într-un raport al ministrului Eco­no­miei, care a stat la baza eleborării stra­tegiei energetice, se arată: „circa 80% din grupurile termoenergetice din România au fost instalate în pe­ri­oada 1970-1980, în prezent de­păşindu-şi practic durata de viaţă nor­mată. Parcul de grupuri din ter­mo­­centrale, datorită tehnologiilor anilor ’60-’70 şi a uzurilor, are performanţe reduse, randamente în jurul a 30%, cu excepţia unor grupuri pe cărbune reabilitate care ating 33%. Acestea sunt cu o treime mai slabe decât cele moderne”. Din 2014, toate grupurile care rămân în funcţiune trebuie să se încadreze în cerinţele de mediu europene, necesitând sume de zeci de milioane de euro pe care companiile producătoare trebuie să-i imprumute.
Se mai arată că din cei 14.500 MW funcţionali în România, dacă vrem să reabilităm în următorii zece ani 10.000 MW, ne-ar trebui 3 miliarde de euro.

Complexul Energetic Turceni este unul din aceşti producători, care la această oră are împrumuturi din bănci în valoare de peste 300 mili­oane de euro, iar acum încearcă să mai obţină un împrumut de încă 150 de milioane de euro. Cu toate acestea, factorii de decizie ai Complexului Energetic Turceni adoptă constant mă­suri neperformante ce concură la di­minuarea iraţională a rezervelor de lignit din bazinul carbonifer al Olteniei, lăsând impresia că sunt preocupaţi prioritar de satisfacerea unor interese personale ori de grup şi mai pu­ţin, din păcate, de maximizarea profitului unităţii energetice.

Reglementări neluate în seamă!
Printre „beneficiarii” acestor mă­suri se regăsesc, în continuare, „băieţii deştepţi din energie”, una dintre gă­selniţele utilizate de cei care deţin frâiele Complexului pentru livrarea mascată de energie către aceştia fiind încheierea unor contracte de întrajutorare cu alţi producători de energie, care, teoretic, ar trebui să aibă rol asiguratoriu. în practică, însă, ele maschează o vânzare propriu-zisă de energie electrică la preţ reglementat către un furnizor eligibil din domeniul privat, peste cota fixată anual de către ANRE.

Posibilitatea vânzării de energie în baza acestor contracte, precum şi de­limitarea strictă a situaţiilor şi con­di­ţi­i­lor în care producătorii pot recurge la această metodă au fost instituite de ANRE la sfârşitul anului 2006, du­pă un scandal ce a ţinut prima pagină a ziarelor cu privire la alte contracte de vânzare încheiate de Complexul Turceni cu Hidroelectrica, la preţuri ex­treme de mici. Cu toate acestea, în ul­timii ani, Turceniul a continuat să vândă energie electrică la preţuri pre­ferenţiale către Hidroelectrica, prin specularea acestor prevederi legale care reglementează posibilitatea tranzacţionării între producători.
Ceea ce au omis şi continuă să ig­no­re, cu bună ştiinţă, cei care decid în cele două societăţi este faptul că vân­zarea-cumpărarea energiei electrice trebuie să se realizeze în ambele sensuri, iar până la terminarea contractului cantităţile de energie vân­dute sau cumpărate de fiecare parte tre­buie să fie egale. Cel puţin aşa spu­ne Decizia Agenţia Naţională de Re­gle­mentare în domeniul Energiei nr. 1774/2006.


Întrajutorare sau pomană?
În ultimii trei ani, în cazul contractelor de întrajutorare dintre Complexul Turceni şi Hidroelectirca, vân­zarea de energie s-a realizat exclusiv într-un singur sens, de la prima către a doua societate.
Prin această practică se vizează, în realitate, favorizarea unor furnizori eligibili de energie din domeniul privat, care achiziţionează, ulterior, energia electrică produsă de Turceni, pentru a o furniza consumatorilor captivi, înregistrând astfel profituri substanţiale din diferenţa de valoare dintre preţul de achiziţie de la producători şi cel de revânzare.

Avem şi exemple! În urma de­ru­lării unui astfel de contract, Complexul Turceni a vândut către Hidroelectrica, într-un singur sens, energie de 100 MW în bandă, la preţul de 155,12 lei/MWh fără TVA, în condiţiile în care preţul mediu practicat de Complex pe piaţa contractelor bilaterale era de 200 lei/MWh fără TVA. Calculăm şi pier­derile şi astfel, în ultimele cinci luni ale lui 2009 bugetul Turceniului a fost prejudiciat cu peste 16 milioane lei, pentru cantitatea totală livrată de circa 360.000 MWh.
Ulterior, în trimestrul al doilea al anului 2010, Turceni a vândut tot către Hidroelectrica încă 75.490 MWh, tot în regim de întrajutorare, cu o valoare totală de 13.739.180 lei, la preţul de 182 lei/MWh fără TVA, rezultând un nou prejudiciu estimat la circa 1,36 milioane lei, întrucât vân­zarea-cumpărarea s-a realizat, de asemenea, într-un singur sens.

De asemenea, în cursul acestui an, între cele două societăţi a fost în­cheiat un alt contract, în cadrul căruia s-a prevăzut tranzacţionarea energiei la preţul de 210 lei/MWh. Şi cu toate că preţul stabilit în anul 2011 este net superior faţă de cele practicate în anii trecuţi, Complexul nu poate be­neficia de un avantaj, întrucât mar­ja de profit este foarte mică, iar, în prezent, Hidroelectirca figurează cu res­tanţe către Turceni de aproximativ 35 milioane lei, doar din derula­rea acestor contracte şi asta pentru că beneficiarul achită lunar doar 2-3 milioane lei.
Şi, în acelaşi mod, în perioada 2009-2010, Complexul Turceni a livrat energie în baza unui alt contract de întrajutorare şi către  Electrocentrale Deva, la preţul de 198 lei/MWh fără TVA. Toate aceste contracte au fost parafate de actualul director general al Turceniului, Octavian Graure.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/special/anchete/50-000-de-euro-pe-zi-pentru-baietii-destepti-590784.html