Reînscrieţi, la tribunal, poporul român!

Acest popor a dispărut din hărţi şi cataloage, a decăzut din demnităţi şi onoare

Autor: LUCIAN AVRAMESCU

6 septembrie 2011

Dezbatere la Antena 3 în legătură cu ile­galitatea în care se complace şi în care domneşte nestingherit, nede­ranjat, netulburat, partidul domnului Bă­­sescu. El are şi nişte iniţiale pe care nu le mai numesc fiindcă oricum n-au nici o valoare (pot fi modificate ori­când, aşa cum modificate pot fi cu­lorile, doctrinele, sediile, parolele elec­torale, chemările, mereu auzite şi me­reu împrospătate, către proşti). În spa­tele acestor iniţiale îşi desfăşoară ne­­întrerupta acumulare de averi  Vi­dea­nu, Flutur, Udrea, Băsescu şi fraţii, dim­­preună cu odraslele, Hoară, Pri­goa­­nă, Igaş, Olteanu, Berceanu, Sulfina şi alţii, mulţi alţii, unii văzuţi, des­tui nevăzuţi. În spatele acestor ini­ţia­le se petrece devalizarea ţării. În spa­tele acestor litere care nu spun ni­mic şi care mâine pot fi schimbate se iau decizii criminale pentru România.
Scos din sihăstria mea de la Sângeru şi instalat pe un scaun, cu microfon, sunt somat să cotizez şi eu cu o opinie, să-mi dau, cum m-a corectat cineva, părerea. Întâi am rămas consternat. Oamenii de lângă mine comentau civilizat, cu argumente curgând, ca zeama stoarsă dintr-o lămâie, din paragrafe şi subparagrafe de lege, anormalitatea ca un partid, care mai e, culmea, şi de guver­nă­mânt, să nu fie înscris la tribunal. Dumnezeule, oamenii aceştia n-au aflat, chiar n-au aflat, că partidul de guvernământ nu e şi n-a fost niciodată partid, că n-are nevoie de nici o înscriere la tribunal, că nu se osteneşte nici măcar să mimeze legali­tatea? De ce ar face-o? De cine să se teamă? Legea – a arătat-o şi a exprimat-o de atâtea ori Băsescu – sunt eu! Legea, Constituţia, vorbe „de dânşii inventate” spre a goli de înţeles orice construcţie morală.
De ce se miră oamenii aceştia chemaţi în platou, aşa cum am fost chemat şi eu, că partidul de guvernământ, conform legii, nu prea există, fiindcă, modificând nu ştiu ce, trebuia să se reînscrie la tribunal? Venindu-mi rândul la vorbă, spre mirarea celorlalţi şi chiar a mea, fiindcă până în clipa aceea nu realizasem dimensiunea acestei  tragedii, am fost auzit spunând şi m-am auzit spunând că, neînscris la tribunal, dispărut din hărţi şi cataloage, decăzut din demnităţi şi onoare e chiar poporul român. Poporul român, am zis, trebuie reînscris la tribunal. La tribunalul popoarelor străbătute de fiorul demnităţii, aprige în a se apăra de furi, vigilente în a-şi conserva suveranitatea, mânioase când sunt jefuite de afară sau din interior.
Cum să apară în verde căpeteniile şi servitorii acelui partid la nu ştiu ce şcoală de vară sau de iarnă când ei sunt ştiuţi ca portocalii? Când au umplut ţara de portocaliu, când au suit portocaliul până-n tricolor, mânjindu-l cu o nuan­ţă inexistentă în drapelul pa­triei? Cum îşi permit neruşinarea de a-şi schimba părul, de a se vopsi altcum când culoarea sub care a fost îndatorată pe trei generaţii România a fost portocalie? Cum să se dezică de cromatica devenită sino­nimă neno­ro­cirii? Orice criminal, m-am gândit, după comiterea unui asasinat, încearcă să-şi şteargă urmele. Dacă e chel îşi pune perucă. Dacă e îmbrăcat într-o culoare în spatele căreia poate fi recunoscut, o aruncă şi îmbracă alta. Şterge, din odaie, urmele de sânge, înlocuieşte perdelele care pot divulga prezenţe şi strecoară, discret, plicuri cu droguri în buzunarul unui nevinovat strigând – iată hoţul, iată traficantul, el a ucis.
Acel nevinovat – fiindcă lumea e credulă – poate fi chiar linşat de furia mulţimii care şi-a stăpânit mult prea multă vreme furia. Exerciţiul e vechi. Nero a incendiat Roma şi a îndreptat vina spre creştini. Roma, cea făcută scrum de diabolicul nebun, aplauda entuziastă aruncarea nevinovaţilor în arenele cu fiare. Leii îi sfârtecau spre bucuria maselor în sfârşit răzbunate. Suntem datori, zice Roberta Anastase, cu­tre­mu­rată de un fior aproape erotic, în faţa unor tineri abulici dar pilotând decapotabile de marcă, să fim ca Traian Băsescu. Să fim ca el chiar dacă suntem femei sau bărbaţi. Încerc s-o imaginez pe ciorditoarea de voturi din Parlament cu chelie.
N-arată cu mult mai bine! Ce i-a învăţat Traian Băsescu pe discipolii lui, cei con­stanţi, putrezi de bogaţi azi? Numele lui va rămâne veşnic legat de furtul celei mai solide flote co­merciale din această parte de lume. Numele lui e legat de cea mai eficientă minciună po­litică, cea cu cancerul care-l va ră­pu­ne în două-trei săptămâni pe Stolojan, şi înlocuirea lui înlăcrimată cu alt candidat, actualul preşedinte. Nu­me­le lui e legat de scoaterea de pe hărţi a poporului român, figurant nu doar în Europa, ci ajuns biet figurant pe planetă. Să învăţăm să fim, zice ar­heologica miss, ca El. Da, aţi în­vă­ţat, aţi fost silitori. Aţi învăţat, mulţi dintre voi, furtul, minciuna sfruntată, demagogia grosolană şi – cel mai grav lucru însuşit de la idolul vostru – că se poate trăi fără iubire de patrie.
Secuii, care nu prea sunt, îşi fac nestingheriţi steag, îşi bat monedă, îşi pregătesc poliţie proprie, armată, parlament şi, nu peste multă vreme, se vor înscrie în faţa lumii ca ţară. Doar poporul român care va fi din nou cumpărat la viitoarele alegeri cu mărgele de sticlă ca triburile sălba­tice cotropite, dându-şi în schimb, feri­cit, nu doar aurul din adâncuri, ci şi aurul demnităţii, rămâne neînscris, nereînscris la tribunalul popoarelor vii. Ne-am îngropat trecutul cântat de Eminescu, ne-am îngropat sau uitat regii, ne-am uitat cântecele de vitejie pe care agatârşii, un neam din Apuseni, le însemnau cu nuiaua pe spinarea urmaşilor spre a nu le uita niciodată. Reînscrieţi, cât nu-i încă prea târziu, poporul român la tribunal.

Sursa:
http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/reinscrieti-la-tribunal-poporul-roman-589300.html