Nu că mi-aş lua subiectele din presa deja scrisă, ori că îmi plac titlurile cu iz negativ, care aduc a pierzanie, dar nu am încotro. Dacă vreau să scriu despre interesul naţional al românilor, nu pot decât să contribui la o discuţie deja lansată în presa serioasă.
În primul rând, aş putea spune că, la fel ca acum două decenii, conceptul de interes naţional este încă în stadiul de definire, de lucru în vederea înţelegerii lui teoretice, nu numai în mintea publicului larg, dar şi sub frunţile celor chemaţi să opereze cu acest concept, din spatele birourilor lor de demnitari publici.
Acest lucru este de rău.
Şi este grav, nu pentru că demnitarii nu ştiu ce este acela interesul naţional, cum arată, cine îl declară şi cine şi cum operază cu el, ci pentru că aceşti demnitari nu sunt constrânşi să ştie teoretic şi să opereze în fapt cu acest concept, la fel cum ştiu să folosească stiloul sau pixul, atunci când semnează pentru cheltuirea miliardelor de bani publici sau pentru salariul lor de demnitar.
Iar constrângerea de care vorbim aici vine dintr-o singură sursă: instituţionalizarea corectă şi completă a actului de guvernare.
Bineînţeles, este în natura oricărui demnitar, de la preşedintele de ţară şi până la directoraşul de serviciu public „deconcertat” să îşi dorească o cât mai vagă şi mai inoperantă edificare instituţională, pentru că, astfel, să poată să facă numai ce vrea el sau ea, fără nici o obligaţie formală şi fără nici un control public, bazat pe reguli şi proceduri transparente.
Asta nu înseamnă că trebuie şi lăsaţi să aibă parte de un asemenea mediu propice corupţiei şi proasei guvernări. Dar, cu toate astea, după atâta amar de vreme de la schimbarea de regim politic, acest domeniu ultrasensibil şi fundamental al statului, respectiv domeniul instituţionalizării, este lăsat în afara discuţiei publice şi al acţiunii practice, din motive evidente.
De aceea poate veni preşedintele României să anunţe hotărîri proprii care ţin efectiv de interesul tuturor cetăţenilor, dar care sunt luate după cheful domniei sale, sau după interese obscure sau chiar oculte. Şi tot de aceea poate veni ministrul muncii să declare că este un succes eşecul răsunător al negocierilor cu spaniolii pentru accesul românilor pe piaţa muncii de acolo. Ca să nu mai vorbim de bâlbâielile de politică externă românească, sau de refuzul restului Europei de a ne acorda regimul Schengen, cel puţin deocamdată.
Despre ce vorbim aici?
Vezi continuarea aici:
http://www.ziuaveche.ro/opinie/ne-am-pierdut-interesul-national-50638.html
