Obsesia Traian Băsescu

de Cornel Nistorescu

Orice discuţie despre situaţia din ţara noastră duce la Traian Băsescu. Că minte, că acoperă corupţia, că încalcă Constituţia, că foloseşte Parchetul pentru a tranşa rivalităţi politice, că îngroapă politica externă a României, că perpetuează structurile statului totalitar. Şi încă multe altele, toate cunoscute, transformate într-un soi de locuri comune. Chiar este un loc comun să mai afirmăm că Traian Băsescu minte cu lejeritatea cu care bea un pahar cu apă. Ştiu şi babele, ştiu şi copiii. La ce ne mai foloseşte să discutăm despre această vocaţie naturală a marinarului câtă vreme afirmarea în public nu l-a vindecat. Adică nu i-a produs nici un disconfort. La prima ocazie a minţit din nou cu aceeaşi seninătate a omului care le rotunjeşte pe toate sau le fabulează cu o vocaţie de clovn regal. Acelaşi lucru cu serviciile secrete. Sau cu corupţia. Le acoperă în ciuda evidenţei. La ce mai foloseşte repetarea obsesivă a unei afirmaţii care nu are nici un efect? Nici moral şi nici instituţional. Parchetul, cel care declanşează cercetarea unor operaţiuni suspecte, suferă de o paralizie netratabilă. De ce am mai continua câtă vreme suspendarea nu l-a speriat şi nici n-a putut fi concluzionată?
Încep să cred că a săpa la mina dezastrului Traian Băsescu e ca şi cum ai căuta aur într-un loc în care nu este decât steril. O nenorocire ca aceasta nu poate fi înlăturată cu judecăţi morale şi nici cu un aparat subordonat acestuia. Blocarea României în obsesia Băsescu poate fi mai mult decât păguboasă. Poate deveni mortală. Discutând mereu despre Băsescu, probând a mia oară adevăruri evidente, ţara îşi cheltuie energia într-o fundătură. Luptă orbeşte cu stafia unui om care nu vrea să plece. ”Alesul poporului” (ca să nu scriu ”al serviciilor”) vrea să se salveze cu orice preţ, chiar dacă acest preţ ar fi ţara sa.
La ce ne foloseşte o luptă cu stafia lui Traian Băsescu câtă vreme sondajele ne arată că numai 10% dintre compatrioţi îl mai susţin (cred, acceptă etc.)? Nu cumva această încrâncenare în debarcarea marinarului blochează ţara în fundătura în care se află? Lupta cu Traian Băsescu nu poate mări zestrea de procente a USL-ului din acest moment. Traian Băsescu nu mai are de unde pierde procente de încredere. Coborârea lui Băsescu la 5% nu sporeşte zestrea nimănui. Şi nu cred că ar duce la dispariţia PDL-ului din Parlament. Şi atunci la ce foloseşte această încrâncenare a tuturor împotriva unei stafii politice despre care totată lumea ştie că asta şi este? Un sfârşit politic!
Nu cumva cramponarea de Traian Băsescu amână o dezbatere obligatorie despre redresarea ţării noastre?Nu cumva tocarea zilnică a Pacostei de la Cotroceni ascunde absenţa oricărei strategii de a ieşi din această criză? Nu cumva este mai uşor să jucăm tontoroiul pe aşa-zisele performanţe ale regimului Băsescu decât să prezentăm populaţiei o strategie de ieşire din criză, de combatere a corupţiei şi de relansare economică?
Nu cumva Crin Antonescu şi Victor Ponta cântă o melodie cunoscută despre Traian Băsescu, pe care o fredonează zilnic şi toată populaţia României pentru a nu vorbi despre viitorul guvernării lor? Nu cumva compatrioţii noştri preferă flecăreala pe seama preşedintelui pentru a nu discuta despre obligaţiile populaţiei? Nu cumva râzând sau înjurându-l, clasa politică şi presa evită să discute despre ce urmează în mod obligatoriu în ţara noastră?
A pierde prea multă vreme cu beleaua Traian Băsescu înseamnă a rata toate dezbaterile serioase despre viitorul ţării noastre.

Sursa:
 http://www.cotidianul.ro/obsesia-traian-basescu-198288/