Microbul puterii
(după
„Bacilul lui Koch”, de George Topârceanu)
Prea
onorate doamne, distins auditor,
Subiectul
odei mele pot spune că-i minor,
De
nebăgat în seamă, e un subiect banal,
Deci
nu ştiu câţi citi-vor ce scriu, pân`
la final,
Chiar
Muza, altădată prea darnică cu mine,
M-a
părăsit de-o oră jumate şi mai bine,
A
pretextat că are de rezolvat o treabă,
Şi-a
pus pe umăr tolba şi a plecat în grabă.
Prin
aburii cafelei privesc neputincios
Spre
monitorul care nu-mi este de folos,
De
mi-ar fi fost alături, să mă ajute, Muza,
După
subiecte bune nu mi-ar mai arde buza,
Dar,
de nu-mi vine Muza nici până dimineaţă,
Ce-aţi
zice de subiectul ”Parlamentar... pe viaţă”?
O,
nu vă fie teamă, nu eu l-am inventat,
E
un subiect la modă, deci foarte discutat,
Subiectul
despre care aş vrea să vă vorbesc
De
multe ori include şi genul femeiesc.
Dacă,
prin legea firii, egală-i cu bărbatul,
De
ce n-ar fi femeia, la fel ca deputatul
Sau
senatorul Y, pe viaţă-n Parlament
Iar
locul să îl lase cuiva, prin testament?
Ilie Bâtcă
Citiţi continuarea pe:
