Avortonul politic UNPR face jocurile în USL

de Dumitru Constantin

Pe măsură ce se scurg zilele şi se apropie alegerile parlamentare, USL pare că a intrat în vrie, bâlbele şi lipsa de experienţă politică şi, deopotrivă, de fler a liderilor săi devenind tot mai manifeste, cu implicaţiile nefaste de rigoare atât pentru alianţă, cât şi pentru ţară, date fiind aşteptările la nivel popular în ce-o priveşte. Pe măsură ce se scurg zilele şi se apropie alegerile parlamentare am tot mai des sentimentul că liderii USL, altfel deosebit de limbuţi, nu au învăţat mai nimic din trecuta lungă vară fierbinte, în care au gestionat lamentabil referendumul de demitere a preşedintelui, în care s-au culcat pe urechea sondajelor, crezând că totul merge de la sine, că poporul este în delir de partea lor, iar punerea pe tuşă a lui Traian Băsescu a devenit o chestiune strict formală. Şi asta în timp ce „formidabila armada”pedelistă acţiona pe toate fronturile mediatice într-o campanie bine pusă la punct, bine condusă şi bine executată. Teritoriul, întrucât el contează cel mai mult, este o zonă pe care - trebuie s-o ştie măcar în ceasul al 13-lea! - liderii USL nu o cunosc deloc bine, adică nu sunt la curent cu marile diferende dintre liderii locali ai PSD şi PNL sau dintre PSD şi UNPR, aşa cum nu ştiu la nuanţă despre colaborarea din unele locuri dintre şefii locali ai PNL şi cei ai PDL. Oricât ar afişa ei unitate de nezdruncinat în Capitală, în provincie lucrurile nu stau deloc aşa. Ca să nu bat apa în piuă, le reamintec că există mari localităţi în care, la locale, PSD şi PNL au mers separat în competiţie, iar dacă a câştigat unul dintre cele două partide nu a acceptat pe nimeni din tabăra cealată. Am auzit, şi nu într-un singur loc, declaraţiile unor primari care spuneau că alianţa social-liberală se mai menţine după legislative.
Pe acest fundal schiţat în linii mari, ce fac liderii centrali ai USL? Păi, pun gaz pe foc! În primul rând, Victor Ponta a conferit acestui avorton politic care este UNPR statutul de vedetă a alianţei, dat fiind că, oriunde s-ar afla, unii dintre talibanii respectivei formaţiuni - fie că se numesc Miki „Şpagă”, alias Şerban Mihăilescu, generalul „caşchetă” Anghel Iordănescu, omul cu rânjetul cât casa, Eugen Nicolicea, „senatorul ia tot” cum i se zice în Olt lui Ion Toma, „generalul-gamelă” Gabriel Oprea, cel botezat cândva de Băsescu „şeful mafiei personale a lui Năstase”, şi alţii ca ei - vor fi vedetele PSD la viitorul scrutin legislativ. Adică ei, care au trădat PSD şi au devenit unul dintre cele două picioare ale guvernului condus se mamutul PDL - celălalt fiind UDMR - şi care sunt cotaţi cu 1-2 la sută în sondaje, ei, cei care, în teritoriu, i-au sfidat şi umilit continuu pe „fraţii vitregi” din PSD, vin acum pe cai mari şi le râd în nas acestora. Sigur, orice novice în politică ştie că ea este arta compromisului, dar, după cum stau lucrurile acum în PSD, orice tânăr analist vede de la o poştă că, de dragul supravieţiurii politice personale, Ponta a sacrificat orice principiu, a ignorat cu bună ştiinţă realităţi dramatice din teritoriu, a dat deoparte liderii judeţeni reputaţi şi a ignorat simplii pesedişti ori simpatizanţii, adică pe cei care duc greul muncii de partid în provincie. Cu ce preţ? Cine poate spune că această politică de cedare totală în faţa UNPR va fi acceptată în provincie? Cine îi garantează lui - şi cu ce? - că viitorii parlamentari uneperişti nu vor face la fel odată realeşi, adică nu vor înfiinţa un nou partid, care, ca şi în trecuta legislatură, va căpăta toate drepturile unuia parlamentar din partea virginei politice CCR şi se va re-alătura PDL? Eu, unul care, ca şi alţii, nu mă topesc după politicianul Mircea Goeană, şi am condamnat, în vară, felul bolşevic în care acesta a fost exclus din PSD de tandemul Ponta-Şova, constat că, acum, acelaşi exmatriculat va candida la Dăbuleni - adică acolo unde-i este locul! - pe listele PSD! Pe urmă, puţin a lipsit ca UNPR să nu-i afişeze pe liste şi pe Gigi Neţoiu, grotescul personaj din lumea fotbalului, unul dintre groparii Universităţii Craiova, pe Antonie Solomon, ex-„primarul manelă” din Cetatea Băniei, ales edil şef în 2004 din partea PSD, reales în 2008 pe listele PDL, iar în vară înfrânt pe cele ale UNPR! Cum se vede, numai politicieni model! La Iaşi, în cealaltă parte a ţării, lideri locali pesedişti denunţă foarte vocal faptul că traseistul Tudor Ciuhodaru le va râde şi el în nas, precum, la Olt, Ion Toma, sau, în Capitală, Iordănescu şi Oprea, ori, în Mehedinţi, Nicolicea. La ora când scriu, se vorbeşte că, în Sectorul 6, liberalii, ca să nu rămână mai prejos, ni-l fac candidat-plocon pe Gigi Becali. Unde o fi zglobia Liliana Mincă? Ponta, Antonescu şi colegii lor din USL cred, între altele, că destinând UNPR 30 de colegii vor salva GUVERNAREA VIITOARE. Mizează pe pielea ursului din pădure, întrucât se aude că, dată fiind prăbuşirea accelerată a USL, PDL are contacte cu numeroşi posibili viitori parteneri şi că unii dintre ei se implică în viitorul program de guvernare pe care PDL a anunţat că-l face.
În fine, dar nu în ultimul rând, aş mai face o remarcă tot din direcţia lipsei de experienţă politică şi a puţoismului de care a dat dovadă acelaşi Ponta când a ţinut să facă o declaraţie pe marginea Premiului Nobel pentru Literatură, ce urma să se anunţe joi, el precizând că-l susţine pe Mircea Cărtărescu. Unu: el nu ştie că premierul unei ţări nu se amestecă într-o atare chestiune, mai mult făcând nominalizări. Doi: dacă, totuşi, ţinea să se pronunţe, o făcea la modul general, declarând că ar fi încântat ca un reprezentat al naţiunii române să se afle pe lista laureaţilor Premiilor Nobel. Trei: manifestându-se public pentru Cărtărescu, Ponta a negat unul dintre motivele ce au determinat trecerea ICR în subordonarea Senatului. În fine, personal, i-aş spune lui Ponta că nu avea pentru cine pleda, întrucât acelaşi Cărtărescu, auzind că Premiul Nobel a fost atribuit scriitorului chinez Mo Yan, spunea: „Se pare că Mo Yan este agreat de puterea chineză, deci nu e disident. Din această cauză cred că premiul este surprinzător”. Două propoziţii, trei prostii mari. Afirmând că Mo Yan este agreat de autorităţile din Beijing, Cărtărescu pune în cumpănă decizia juriului. Adăugând că acesta nu este disident, el induce ideea că juriul dă premii doar scriitorilor disidenţi. Pe urmă, cum adică „premiul e surprinzător”? Dacă, prin absurd, îl primea el nu mai era surprinzător? Cărtărescu nu ştie că atare declaraţii se contabilizează, iar juriul e foarte scrupulos când vine vorba de imaginea sa şi a laureatului. Dar să revenim la USL şi să le spunem deschis liderilor săi că, dacă nu-şi suflecă mânecile, dacă nu merg în teritoriu să afle cum stau exact lucrurile, dacă nu-şi consultă colegii cu statură şi experienţă şi se tot ţin de politicianism ieftin afundă ţara în Groapa Marianelor. Să le spună cineva despre ce e vorba.

Sursa:
 http://www.cotidianul.ro/avortonul-politic-unpr-face-jocurile-in-usl-196825/