Traian Ungureanu și inima, ca o gaură, a ARD

 Autor: Lucian Avramescu 

Traian Ungureanu, despre care se spune că a fost ziarist sportiv, azi politician cu un venit lunar minim de 15.000 euro, trăiește la Londra de unde navetează spre Bruxelles. E personajul acela care pare ciufulit întruna cu toate că nu are păr și care se suie pe scenele PDL-ului ori de câte ori se află pe ele personaje politice de care londonezul are nevoie. Așa se face că figura lui de șoarece oblic se arată ba din spatele chipului lui Băsescu, ba mijește pe sub fălcile lui Blaga, obsedat să fie văzut, ba răsare de sub poșeta madamei Udrea. Murind pentru patrie, menstrual, la mitinguri electorale unde câteodată cuvântează, își menține activă inactivitatea, iar ineficiența lui devine spectaculoasă. Acum a făcut un soi de pantomimă, nenimerindu-se într-o zi cu toate cuvintele la el. Și atunci, ca șoferii care se salută sexual pe șosea, cu deștele, Ungureanu Traian a abandonat de două ori inutilitatea microfonului și s-a exprimat surdo-mut, dar fără eleganța celor autentici.

Europarlamentarul a arătat, crăcănându-și în dreptul burții, din palme și îndoituri de articulații, o gaură deschisă spre noi. Gaura, destul de largă, putea găzdui în ea diverse, lăsând imaginația privitorului să zburde. Puteai vârî fără opreliști în gaura desenată de Ungureanu orice, un cuc să zicem, haiduc zburător, un pulan de milițian, o măciucă de cioban sau să plantezi, ca într-un ghiveci, o mușcată romantică. Al doilea element de pantomimă a fost mai lesne descifrabil. El consistă în vârârea degetului mare între arătător și mijlociu. Cele două numere, însoțite de vorbe dezarticulate, adună esența unui discurs politic de pe scena PDL care se cere, prin orificiile lui T. Ungureanu, iar la guvernare. Orificiul deschis cu palmele crăcănate ar fi simbolul Alianței Drepte, un fel de covrig cu gaura aproximând un fel de cord, pe care ne-o promite politica adunată sub fesul lui Băsescu. Deștul petrecut printre degete ar fi ceea ce USL oferă. Împreunând cele două simboluri, un amic familiarizat cu stadioanele zice că își bagă simbolul doi în simbolul unu iar copulația asta ar fi concluzia confruntării electorale.
Traian Ungureanu își este propria caricatură. Nici-un caricaturist nu poate învinge grafica lui naturală. Fătat din storcător sau dintr-o centrifugă dată la turație maximă direct pe scenă, el pare derutat, un ochi se uită în cer, altul reazimă podeaua, hainele stau pe el alandala, dar cusurul nu stă în făptura sa nedefinită, nici șoarece întreg și nici struț pe picioare, ci în aluatul obrăzniciei lui pe care-l vomită public. Ce am remarcat eu zgâindu-mă nedumerit la televizor, e că pedeliștii din sală nu păreau deloc veseli, iar unora li se citea pe geamul facial dezgustul. Veselul șoarece de menajerie care reprezintă România la Bruxelles și face naveta acasă, pe Tamisa, a reușit să-i enerveze și pe ai lui, ceea ce nu-i puțin lucru.

Sursa:
http://jurnalul.ro/editorial/traian-ungureanu-i-inima-ca-o-gaura-a-ard-628341.html