Interesul naţional al lui Băsescu
Traian Băsescu ne-a spus de atâtea ori, la modul cel mai sincer, care este interesul SĂU naţional, încât nu înţeleg de ce ne mai mirăm şi acum, după opt ani, când ne spune că, ignorând votul alegătorilor, în numele interesului naţional, va numi ca prim-ministru pe cine va dori!
Aşa a făcut în 2004, când l-a numit pe Emil Boc, deşi PSD avea dreptul să primească prima nominalizare. Abia apoi a făcut potecă la Grivco pentru a pune la cale „soluţia imorală” care să-i satisfacă pe deplin dorinţa. Acela era atunci interesul lui naţional, să pună ca prim-ministru o marionetă care să stea în genunchi în faţa sa, astfel încât, chiar din poziţia nepolitică în care se afla, aceea de preşedinte, să poată, totuşi, să se implice direct în actul de guvernare!
A fost, de asemenea, în interesul său naţional s-o promoveze pe pupila sa, Elena Udrea, ca ministru şi aşa s-a făcut. N-a contat ce spuneau analiştii politici, presa sau chiar mulţi dintre pedelişti: s-a făcut, pur şi simplu, voia lui Băsescu, în numele interesului său naţional.
Şi cum altfel să fi fost dorinţa sa de a-şi vedea fiica cea mică în postul de înalt demnitar al statului român la Bruxelles, dacă nu expresia interesului său naţional? Astfel, toate organizaţiile PDL, ca să slujească interesul naţional al lui Traian Băsescu, au acceptat s-o susţină pe independenta Elena Băsescu la Parlamentul European!
Chiar şi în 2008, când se constituise o altă majoritate parlamentară, care-l susţinea pe Klaus Johannis pentru funcţia de prim-ministru, interesul naţional al lui Băsescu a fost altul, adică perpetuarea rămânerii la putere a PDL-ului său – şi aşa s-a făcut!
Ce altceva a însemnat succesiunea celor 5 guverne Boc, dacă nu definiţia aceluiaşi interes naţional personal al lui Băsescu? Asta a vrut, asta s-a făcut! Şi, uite-aşa, în numele interesului naţional al lui Traian Băsescu, Udrea a devenit un ministru şi mai puternic, cu şi mai mulţi bani pe mână, chiar dacă dispreţul de care se „bucura” în rândul populaţiei creştea proporţional cu bunăstarea colegilor de partid.
Şi nu tot acelaşi interes naţional personal al lui Traian Băsescu a dus la ignorarea celor 7,4 milioane de voturi de la referendumul din această vară? Nu, în numele acestuia, ditamai Curtea Constituţională a ignorat toate regulile pentru ca, la nunta Ebei, să nu stea în capul mesei un preşedinte suspendat, ci chiar preşedintele României? Cum era ca, în numele votului popular, să se strice nunta mezinei şi să fie date peste cap toate „succesurile” estimate la darul din final?
Şi, acum, de ce ne mirăm pe la televizor că Traian Băsescu ne spune răspicat: nu mă interesează rezultatul votului din 9 decembrie, întrucât eu voi numi ca prim-ministru pe cel de care am nevoie să-mi împlinească propriul meu interes naţional?
Singura chestiune care se pune este de ce trebuie ca întreaga ţară să suporte finanţarea publică a interesului naţional al unei singure persoane. Mai bine am transforma Preşedinţia într-un SRL cu acţionar unic, astfel încât Băsescu să ia nestingherit orice decizie doreşte şi să nu mai dea socoteală nimănui. Să i se pună la Cotroceni un televizor la care să se vadă doar B1, cu Pora, Turcescu, Bădin sau Cartianu, care să-l critice necontenit, aşa cum fac şi acum.
Ne-ar costa şi mai puţin şi, poate, într-o astfel de situaţie, în loc să comentăm la infinit ce băsmeşte Traian Băsescu de la pupitrul prezidenţial, am căuta şi o soluţie pentru satisfacerea unui interes naţional mai larg, care să cuprindă suma intereselor naţionale ale tuturor românilor.
Sursa:
http://www.cotidianul.ro/interesul-national-al-lui-basescu-199837/
