Testamentul furat. Henri Coandă nu are muzeu nici azi, la 40 de ani de la moartea sa
Astăzi comemorăm 40 de ani de la tristul eveniment al trecerii în neființă a celui mai mare inventator român: Henri Coandă.
Tristă
este și comemorarea. Impresia este că evenimentul este rememorat,
pomenit măcar, în spațiul public, acolo unde are impact, de noi, cei de
la Jurnalul Național și poate de câțiva colegi din presă.
Academia Română comemorează, prin sesiuni omagiale, diverse personalități ale neamului, doar la centenare sau semicentenare. Evenimente
precum împlinirea a 65 de ani de la moartea lui Emil Racoviță sau 40 de
ani de la moartea lui Henri Coandă sunt complet ignorate, după cum am
arătat recent: nici măcar o mențiune pe site-ul Academiei, despre acest
evenimente. Racoviță și Coandă au fost academicieni, primul – chiar
președinte al instituției.
Henri Coandă a dat numele celui mai mare aeroport din România – fostul Otopeni.
Aveți impresia că cineva din conducerea aeroportului s-a îngrijit ca
măcar pe site-ul companiei, dacă nu în incinta aeroportului, să se
marcheze în vreun fel evenimentul de azi?
Iar ce se întâmplă
azi, este emblematic pentru modul în care statul român s-a îngrijit de
ceea ce am putea numi „Testamentul Coandă pentru România”, de ceea ce
savantul și familia sa ne-au lăsat moștenire.
În orice țară
civilizată din lumea asta, memoria unui savant al națiunii, de renume
internațional, precum Henri Coandă, ar fi fost cinstită printr-o casă
memorială și un muzeu, unde ar fi fost omagiat, cum se cuvine, cu
prilejuri ca acesta de azi. Dincolo de faptul că „așa se cuvine”, de
beneficiile în plan cultural, istoric, educațional, care nu pot fi exact
cuantificabile, e vorba de investiții profitabile, inclusiv concret,
economic, prin încurajarea turismului.
În România, acest
fapt nu a fost posibil, chiar dacă familia Coandă s-a îngrijit ca, prin
donații substanțiale, să asigure fundamentul necesar înființării unei
case memoriale și a unui muzeu.
Surorile lui Henri Coandă au
donat statului român casa în care s-au născut și au copilărit alături
de fratele lor – un imobil impozant, de pe Bulevardul Lascăr Catargiu
din București - , cu scopul precis ca în acesta să se amenejeze un muzeu
dedicat fratelui și tatălui lor - generalul Constantin Coandă, fost
prim-ministru al României, în anul 1918. Mai mult, tot patrimoniul
științific Henri Coandă a fost donat statului român, fie direct lăsat
moștenire de savant, fie de sora sa din Franța.
După moartea
savantului și până în 1977, Muzeul Coandă a fost amenajat și a ființat
ca atare în Casa Coandă. Ulterior, Muzeul a fost desființat, iar
imobilul a făcut obiectul unor malversațiuni imobiliare, care au
culminat, în octombrie 2009, cu „privatizarea” unei părți din el
(etajul): vânzarea, cu fals în acte, de către un samsar imobiliar, care
acționa în numele Academiei Române!
Doar lupta de ani de zile a Asociației Henri Coandă
și campania mediatică de luni de zile a Jurnalului Național au făcut ca
parterul imobilului să nu urmeze aceeași soartă. La începutul lunii
iulie, Guvernul României a emis o Hotărâre
prin care parterul imobilului „Casa Coandă” a fost trecut de la RAAPPS,
la Ministerul Culturii, cu scopul reînființării Muzeului Coandă.
Pe
de altă parte, Curtea de Conturi a efectuat un control la Academia
Română și a confirmat ilegatitatea tranzacției prin care etajul
imobilului a ajuns în proprietate privată, iar în urma controlului,
conducerea Academiei a demarat formalitățile pentru anularea
tranzacției. Au trecut luni de zile de atunci, dar, contractul este,
încă, valid.
Totuși, chiar dacă noii proprietari vor refuza
anularea contractului de vânzare-cumpărare, nu vor face decât să
tergiverseze inevitabilul, cu rea credință. Contractul este, acum, atât
obiectul unui dosar penal, cât și al unui dosar civil.
Dosarul
penal este deschis de Parchetul Judecătoriei Sectorului 1, care s-a
sesizat în urma articolelor publicate de Jurnalul Național și ne-a
comunicat, recent, demararea procedurilor judiciare.
Dosarul
civil are termen de judecată chiar pe 5 decembrie, la Judecătoria
Sectorului 1, București. În acest din urmă dosar, constatarea nulității
absolute a contractului este solicitată de Direcția pentru cultură și
Patrimoniu Național a Municipiului București. Casa Coandă este monumet
istoric, dar în contractul de vânzare s-a precizat că nu este. Fără
acest fals, înstrăinarea nu ar fi fost posibilă.
Dincolo de
aceste formalități și proceduri juridice și judiciare, a căror
rapiditate nu ține de voința guvernanților, există o stare de
platitudine a decidenților, în privința patrimoniului Coandă – toate acele prețioase „obiecte” cu care urmează să se populeze Muzeul Coandă.
Este unul dintre motivele pentru care regret, personal, samavolnicia în
urma căreia Mircea Diaconu nu mai este ministrul Culturii. În ritmul în
care se desfășoară actualmente lucrurile, este posibil să celebrăm
înființarea Muzeului Coandă peste vreo zece ani, adică abia la omagierea
semicentenarului morții sale.
Citește și:
Sursa:
