România, guvernată de UDMR

de Dumitru Constantin

Ceauşescu, fie-i ţărâna uşoară, a avut nevoie de doi ani pentru a implementa noua împărţire administrativ-teritorială a ţării. A discutat-o în partid, în ministere şi instituţii centrale, în mari şi mici oraşe. Pe urmă, studenţii din anii terminali de la Universitate am mers în aula de pe 6 martie, unde reuniunea s-a terminat după miezul nopţii, iar protagonişti au fost colegii de la Istorie, Geografie, Sociologie şi Drept. Am avut surpriza să găsim unele idei şi propuneri în forma finală a legii. Băsescu, fie-i liniştită apropiata pensie, are nevoie de doi timpi şi trei mişcări, precum iluzionistul Iozefini, pentru a face o nouă împărţire administrativ teritorială a României, că doar trăim într-un stat de drept. Din această ultimă perspectivă, cheia nu este la PDL, ci la UDMR, care a şi anunţat, marţi, coaliţia că aşa ceva nu se discută şi nici nu se execută. Aşadar, această nouă idee-bombă a lui Băsescu, care, dacă nu e menită să astupe altceva grav, ar putea fi torpilată total de UDMR, care nu acceptă megajudeţul ce alătură Braşovul şi Sibiul Covasnei, Harghitei şi Mureşului. Şi în aceste condiţii este clar că UDMR, şi nu poporul român, de interesele căruia PDL este total străin, îşi va impune punctul de vedere şi va obţine la schimb aprobarea Legii statutului minorităţilor, cu toate exigenţele sale. Apoi, la negocieri, ar putea câştiga totuşi o hartă cu 12 judeţe, nu cu 16, câte vor ei, sau opt, câte doreşte Băsescu (plus PDL), şi cu un desen mai special în cazul Mur-Har-Cov.
Pornind de aici, precizez că nu-mi plac jocurile gratuite de cuvinte şi nici titlurile teribiliste, aşa că ţin să explic că, în ce mă priveşte, aceasta e realitatea: în actuala formulă de guvernare, PDL nu este decât remorca UDMR, iar frâiele sunt deţinute în mod iscusit, din punctul de vedere al intereselor proprii, de acest PARTID care are, desigur, suficiente „superantene" în afara ţării. Orice analist realist şi lucid al evoluţiilor din ţara noastră nu poate să nu observe că deviza pedelistă - păstrarea puterii şi mărirea avererii - a transformat acest partid într-o fantoşă, l-a făcut să aibă coloană vertebrală doar în relaţiile sonore cu opoziţia ori cu cetăţenii, tot mai şocaţi şi mai dezamăgiţi de maniera în care partidul lui Traian Băsescu înţelege să facă jocurile. Subjugat de amintita deviză, copleşit de lipsa de personalităţi cu adevărat reprezentative - să nu ne amăgim, totuşi, de numele Udrea, Videanu, Berceanu (apropo, unde or mai fi Blaga şi Cezar Preda?), Robertuţa sau Monicuţa Ridzi, întrucât un simplu gest al lui Zeus îi poate transforma rapid în fum -, PDL îşi realizează „opera" numai dacă vrea şi când vrea UDMR. Adică acest PARTID care îi seamănă perfect, consfinţind astfel zicala potrivit căreia cine se aseamănă se adună, eventual într-o coaliţie guvernamentală. UDMR este un PARTID pe care o notă a Ambasadei SUA de la Bucureşti, datată 22 iulie 2005, îl aprecia drept „corupt, misogin şi divizat". Dată publicităţii de curând, de Wikileaks, cablograma respectivă avertiza Departamentul de Stat că aşa-zisul „Ţinut Secuiesc ar putea deveni un nou Kosovo". Ce nu remarca telegrama destinată Departamentului de Stat este de înţeles, întrucât partidul etnic al maghiarilor din România a arătat ulterior că este un partid pragmatic, cu lideri şi membri disciplinaţi, ce-şi urmăresc cu cerbicie obiectivele.
S-o luăm la întâmplare. De pildă, la 11 martie a.c., conducerile celor două camere ale Parlamentului României au decis să nu lucreze pe 14 şi 15 martie întrucât parlamentarii UDMR aniversau Ziua Ungariei şi erau plecaţi fie în localităţile cu populaţie majoritar maghiară din Transilvania, fie la Budapesta. Cele două zile de pauză au devenit posibile după ce, în actuala sesiune, puterea a reuşit să deţină majoritatea şi în Biroul Permanent al Senatului, iar PDL s-a temut ca, în absenţa parlamentarilor UDMR, opoziţia să nu treacă vreun act legislativ important. Exemplu mai clar şi mai convingător că PDL stă la guvernare sub papucul UDMR nu cred că se poate da. Cazul este cu atât mai grav şi mai revoltător întrucât momentul marcat cu bucurie nedisimulată de parlamentarii udemerişti şi implicit de slugile lor pedeliste era cel al declanşării Revoluţiei de la 1848, din Budapesta, care pentru românii din Transilvania este unul trist, o comemorare profundă. Asta întrucât revoluţionarii budapestani conduşi de Lajos Kossuth au dorit separarea de Imperiul Habsburgic, în favoarea Ungariei Mari, şi nicidecum eliberarea popoarelor pe care le stăpâneau în Transilvania şi Serbia. Totodată, ei au impus folosirea limbii maghiare ca limbă naţională, iar trupele Budapestei au făcut mii de victime printre românii din Transilvania. Ştiau aşa ceva Anastase, Oltean, Blaga sau ceilalţi pedelişti din Birourile Camerelor când au blocat două zile lucrările Parlamentului României? Aşa respectă ei marile momente ale istoriei naţionale sau acestea devin caduce când e vorba de meschine interese politice? Sigur, nu contestă nimeni dreptul unui stat - Ungaria în acest caz - să-şi stabilească sărbătorile şi modul de marcare a lor, dar nici nu este cinstit ca nişte neica nimeni să arunce în aer activitatea Legislativului României din motive fie ilare, fie aberante.
Vin, pe urmă, cazurile multe şi copleşitoare în care instituţiile statului român fac sluj etern în faţa liderilor şi reprezentanţilor udemerişti. Astfel, la 14 martie a.c., 50 de persoane, între care Laszlo Tokes, trimis de ROMÂNIA în Parlamentul European, şi mai mulţi membri ai UDMR Cluj şi ai Consiliului Tineretului Maghiar au primit cetăţenia ungară, depunând jurământul de rigoare la Consulatul Ungariei din Cluj-Napoca, la ceremonia prezidată de vicepremierul Guvernului de la Budapesta, Semjen Zsolt. Atâta vreme cât Parlamentul de la Bucureşti nu s-a învrednicit să interzică dubla cetăţenie, faptul nu poate fi criticat, însă nu poţi să nu remarci maniera profund ANTIROMÂNEASCĂ în care Tokes a comentat evenimentul. „Această zi este cea mai frumoasă din viaţa mea şi din ultimii 90 de ani (este vorba despre perioada scursă după încheierea Tratatului de la Trianon, când Transilvania a revenit la ţara mamă - n.n.), deoarece acordarea cetăţeniei ungare se întâmplă în spiritul punctului 12 al Revoluţiei din 1848, în care se vorbeşte despre uniunea cu Ardealul (am amintit deja despre ce „unire" era vorba la 1848 - n.n.)", declara proaspătul cetăţean ungar. Este acelaşi Tokes pentru care ziua naţională a României - 1 Decembrie - este o „zi de doliu". Şi dacă tot vorbim despre el, ca un lider al maghiarilor din România, să facem loc unei ştiri şi mai recente ce-l priveşte şi la care, potrivit tradiţiei ce s-a stabilit, nici guvenul Boc şi nici Preşedinţia n-au reacţionat în vreun fel. La începutul lunii iunie s-a aflat că Mişcarea Naţională a Maghiarilor din Transilvania, asociaţie înfiinţată în 2010 de Tokes pentru a ajuta cetăţenii români de etnie maghiară să obţină cetăţenia ungară, a primit în ultimele luni suma de 2,2 milioane de lei de la o fundaţie a Ministerului Administraţiei şi Justiţiei de la Budapesta. Hai să fim serişi, chiar credeţi că e singura ce a primit fonduri din Ungaria? Între timp, asociaţia şi-a schimbat numele şi e condusă executiv de fostul deputat UDMR de Timiş, Toro Tiberiu, iar fiul lui ca şi alte rude ale lui Tokes se află printre angajaţi. Concomitent, se vorbeşte şi despre o legătură strânsă între asociaţie şi Partidul Popular Maghiar, pentru care acelaşi Tokes a depus acte de înfiinţare, cererea urmând să fie examinată pe 16 iunie.
Aceeaşi atitudine absolut iresponsabilă şi lipsită de cea mai mică urmă de verticalitate au adoptat-o oficialităţile de la Bucureşti şi în mod expres pedeliştii de pripas în cazul Csibi Barna, de care nu ar mai trebui să ne ocupăm dacă el n-ar recidiva, amplificându-şi gesturile sfidătoare la adresa istoriei naţionale a românilor şi a statului român. Zlele trecute, presa centrală a relatat că cel ce „l-a spânzurat" pe Avram Iancu la începutul lunii martie a postat pe blogul personal un mesaj ironic la adresa „Crăişorului munţilor". Mai mult, ca să continue sfidarea, el l-a reclamat pe şeful Parchetului Militar Cluj că ar fi avut faţă de el o atitudine „sfidătoare", când el, ca „erou" al iredentiştilor, ar fi trebuit primit la audiere cu tradiţionalul sluj pedelist. Este un „erou" al iredentismului ce se afişează în plină stradă şi în pline manifestări oficiale, cum au fost recentele zile ale oraşului Sfântu Gheorghe, cu un stand la care comercializa diverse materiale şi obiecte cu caracter revizionist şi iredentist. Potrivit Agerpres, era vorba de cărţi, steguleţe cu stema Ungariei Mari, hărţi şi tricouri imprimate cu mesajul „Ţinutul Secuiesc nu e România!" sau pe care se afla stema României fără Transilvania. Culmea dispreţului, managerul public al municipiului, Czimbalmos Csaba, declara că „de unde să ştim ce scrie pe tricouri"?! Unde erau în timpul acesta oficialităţile române în frunte cu pedeliştii? Probabil la un şpriţ sau la noi negocieri cu udemeriştii, care n-au luat în seamă ideea lui Sebastian Lăzăroiu din ultimele lui zile de consilier al Cotroceniului şi potrivit căreia UDMR ar trebui să se înregistreze ca partid politic.
Desigur, seria de paralizie totală a PDL în faţa acţiunilor UDMR, de promovare directă şi nemijlocită a intereselor sale, ar trebui continuată cu deschiderea Biroului aşa-zisului Ţinut Secuiesc în interiorul unei clădiri oficiale a Ungariei din Bruxelles intitulate Casa Regiunilor Maghiare. Nu insistăm aici, întrucât a făcut-o indirect Băsescu atunci când a lansat ideea revizuirii Constituţiei, blocând astfel în faşă discuţiile ce denunţau laşitatea, iresponsabilitatea şi dezinteresul PDL faţă de destinul României.
Cum se ştie, exemple sunt cu duiumul, dar aici, în încheiere, mă mai opresc la unul strigător la cer. Cu câtva timp în urmă, un distins cadru din SRI era şi revoltat, şi uluit că lucrări ale colegilor săi ce surprindeau în detaliu matrapazlâcuri de proporţii ale unor udemerişti de marcă - din Guvern, Parlament ori alte instituţii centrale româneşti - ajungeau în final pe masa acestora! Evident, efectul era devastator, cel dovedit îşi lua toate măsurile, inclusiv de şantajare a colegilor pedelişti cu plecarea din coaliţie, şi se ajungea chiar la blocarea acelor cadre care-şi îndepliniseră exemplar misiunile de serviciu ori la anularea unor lucrări similare viitoare. Revenind la ceea ce am început - împărţirea administrativ teritorială a ţării -, primarul din Sfântu Gheorghe, Antal Arpad, unul dintre cei mai fanatici susţinători ai aşa-zisului Ţinut Secuiesc, o respinge fără ezitare, ajungând cu argumentele până la amintitul Ceauşescu, care, susţine el, „nu a reuşit să desfiinţeze Ţinutul Secuiesc". La rândul lor, udemeriştii şefi ai CJ Covasna şi Harghita ameninţă cu „nesupunere civică" dacă se adoptă harta cu opt judeţe. Dacă n-am spus-o până acum, o fac aici: pe liderii udemerişti nu-i întrece nimeni la negocieri mari şi în forţă, purtate mereu cu ameninţarea părăsirii coaliţiei şi cu lăsarea de izbelişte a partenerului pedelist, ce s-ar trezi astfel fără „coledzi", precum Agamiţă, şi mai ales fără putere, ca sursă de avere.

Sursa:  http://www.cotidianul.ro/149161-Romania-guvernata-de-UDMR