Eu cred că îşi bate iar joc de noi. Vom înghiţi şi asta?
Autor: LUCIAN AVRAMESCU
Doar cifra, pe statul de plată, pentru cei care au norocul de a se mai numi salariaţi, s-a subţiat, a intrat la apă. Miliardele pe care cârmuirea, niciodată mulţumită de cât are de cheltuit, le-a obţinut din impozitarea şi reimpozitarea sărăciei, au trebuit întregite cu alte zeci de miliarde împrumutate de peste tot. Cheltuiţi, le ordonă preşedintele miniştrilor, că altfel vă dau afară! Cheltuiţi pe patinoare şi pe balansoare şi pe tot ce vă trece pe sub tunsoare banii lor de înmormântare. Cheltuiţi pe iluzia unor şosele care vor rămâne etern în stadiul de ficţiune. Banii, între timp, fac potecă şi autostradă spre buzunarele clientelei de partid. Am plătit 25 de ani dolarii luaţi de Ceauşescu, de zece ori mai puţini decât ne-am împrumutat acum, şi nu credeam, cei care am trăit acele vremuri, să mai apucăm ziua în care ţara să nu mai fie datoare.
Atunci ni se arătau „ctitorii” şi unele chiar erau, adică în urma acelui împrumut, acompaniat de strânsul curelei până la durerea de maţe, rămâneau un metrou, o şosea peste munţi, nişte hidrocentrale, o industrie în care asudau amărâţii. Acum, din acest purcoi de lovele nu se alege decât praful. Termitele din gaşca lui Băsescu rod tot şi nu se ostenesc să dea explicaţii prostimii. Iată de ce mă înfurie ideea cu care preşedintele îşi susţine aberaţia reîmpărţirii României în suprajudeţe, aceea că vom lua mai uşor bani europeni. Păi n-ai luat bani atât de uşor iscălind în numele unui popor care n-a fost întrebat niciodată dacă vrea să fie iar dator vândut pe şapte generaţii?
Mi-ai întrebat tu copiii şi nepoţii şi strănepoţii nenăscuţi încă dacă au chef să plătească dezmăţul şi nechibzuinţa de azi? Eu unul nu mai vreau bani europeni, nici bani americani, nici bani marţieni fiindcă şi ăştia se vor duce tot în poşetele găurite ale doamnei Udrea şi ale doamnei Boagiu şi ale altor muieruşti de companie prezidenţială. Gata, nu vreau reîmpărţire teritorială pentru a mai lua bani. Fără bani. Oricum poporul n-are bani. N-are nici şosele, n-are nici fabrici în care să lucreze. N-are decât datorii făcute de Băsescu pe care nimeni şi nimic în această ţară nu-l poate împiedica să facă tot ce-i trăsneşte prin cap.
Reîmpărţirea trebuie să se isprăvească, zice unul dintre argaţii gălăgioşi ai preşedintelui, înintea alegerilor viitoare. Trebuie, e musai înaintea alegerilor, e o datorie patriotică şi istorică, turuie Boc, care până ieri habar nu avea că va reîmpărţi România, dar cum iese un fâs din făptura încovrigată a lui Băsescu, îl şi colorează cu o mitralieră de vorbe. Nu cumva aici e cheia bruştei zăpăciri naţionale, fiindcă asta va fi, o zăpăceală generală, măi căpăţână cu broască în gât? Vreţi ape tulburi la alegeri. Vreţi mâl peste urnele de vot din care să extragă cifrele finale doar mânuţa matematică a Robertei, ciorditoare calificată, singura care, prinsă cu mâna în portofelul cu voturi, n-a fost nici măcar atenţionată să nu mai facă, nicidecum pedepsită. Bani europeni? Da, dar pentru voi, nu pentru ţară.
Ieri l-am botezat, în compania unor prieteni şi oameni de care mă leagă preţuire şi simpatii, pe nepotul meu Alexandru, cel mai nou venit şi, sunt sigur, nu ultimul nepot. Între orăcăitul copilului vârât în cristelniţă şi şpriţurile de mai târziu am mai clămpănit şi de-ale politicii. Unul dintre aceşti prieteni, om cu scaun la cap, cu care am colindat mult şi prin lume, m-a povăţuit să fiu mai cumpătat cu politicienii care, poate, au şi ei dreptate uneori. De ce n-ar fi aşa, mi-am zis. Azi, poate nu îndeajuns întremat, încerc să răsucesc această povaţă şi iar intru într-o baltă nenorocită de nedumeriri.
Îmi vine în minte bancul ăla cu învăţătoarea care întreabă copiii dacă le lipseşte ceva acasă. Gigel zice că n-are doctorii pentru maică-sa care suferă de oftică, Ionel că amândoi părinţii au rămas fără slujbă şi n-au de niciunele, numai Bulă zice că lor nu le lipseşte nimic. Chiar nimic? – se miră învăţătoarea. Nimic, repetă Bulă. Când soră-mea, de 14 ani, a venit ieri acasă şi a spus că e borţoasă, tata a exclamat: Asta ne mai lipsea că în rest le aveam pe toate. Să fie trebuinţa reîmpărţirii cât ai bate din palme a ţării o chestiune de viaţă şi de moarte acum sau o nouă diversiune cu iz, nu cu iz, cu puturoşenie de closet, electorală? Eu cred că Băsescu îşi bate iar joc de noi. Vom înghiţi şi asta? E în stare de revoltă ţăranca bătrână din Ţăndărei care se ducea cu căruţa la Slobozia pentru o adeverinţă, fiindcă n-avea bani de rată, la Ploieşti de astă dată? E în stare să priceapă şi să se revolte fiindcă nu mai are vreme să înţeleagă noile drumuri şi noile ghişee şi noile umilinţe? Arendaşii puşi de Băsescu în fruntea acestor megajudeţe, nealeşi de popor, vor fi ei cu frica lui Dumnezeu la viitoarele alegeri, se vor comporta cinstit? Nu mă grăbesc, judec cu cumpătare! Eu cred că netrebniciile, cât poporul va sta ca o vită în jug, vor continua cu şi mai mare obrăznicie.
P.S. De Rusalii, la nu ştiu ce mănăstire din Transilvania, au venit 120.000 de pelerini. Nici un pelerin, deocamdată, în Piaţa Victoriei. Doar unul care şi-a dat foc în poarta Cotrocenilor, dar preşedintele nu se sinchiseşte de fleacuri de-astea pirotehnice. A ars el nu ştiu câte vapoare într-un port francez. Ce mare scofală un autodafe în Bucureşti!
Sursa: http://www.jurnalul.ro/opinii/editorial/inaintea-alegerilor-basescu-desavarseste-haosul-581518.html
