Ponta şi jalnica târguială cu UDMR
Ponta cel despre care, duminică, exact în ziua votului, ziarul parizian „Le Figaro” scria că „unii îl văd abil şi pragmatic, alţii imatur şi cinic” a ţinut să dovedească repede că această caracterizare este exactă. În beţia succeselor create de exit poll-uri, el a sărit ca aia din baie, anunţând tare din Târgu Jiu că se bazează pe colaborarea cu UDMR în viitorul Parlament şi în Guvern. Foarte bine, pe drumul ăsta poate va descoperi că, de fapt, pe tatăl lui Brâncuşi îl chema în realitate Ferenc, iar pe mama lui, Ildiko, şi-au ajuns la Hobiţa Gorjului venind din Odorheiul Oltenesc, de unde fuseseră prigoniţi de... români, drept care, ca despăgubiri, el va da UDMR-ului şi Coloana Infinitului, şi Poarta Sărutului şi Masa Tăcerii! Până acum, Ponta şi ai lui ne-au împuiat capul că guvernele Boc şi MRU, ce au avut ÎN COMPONENŢĂ ÎN POSTURI-CHEIE MINIŞTRII DIN UDMR, au dus ţara de râpă, iar la doar câteva clipe după închiderea urnelor nu-i mai puteai intra în graţii în vreun fel, nici cu simţul ridicolului, nici cu bunul-simţ, nici cu luciditatea şi realismul. Apoi, ca să fim exacţi, după 1990, UDMR s-a aflat la guvernare 13,7 ani. Elocvent, nu?
Mă întorc din nou la ziarul citat, şi cred şi eu, ca şi autorul articolului „Victor Ponta, contursionist politic”, că, „chiar în sânul acestei stângi româneşti, în care oportunismul ţine loc de ideologie dominantă, unii sunt neliniştiţi din cauza inexperienţei sale şi din cauza stilului mai curând brutal”. Sigur că nu pot fi deloc de acord cu multe afirmaţii din articolul publicat de „Le Figaro”, multe părând a fi scrise după dictarea unor inamici de prin Bucureşti, dar nici nu pot trece cu vederea cum este perceput acest om politic român şi că chiar dacă, aşa cum ziceam, unele lucruri scrise despre el sunt deplasate, Ponta parcă ţine neapărat să le confirme şi să le întărească. De aceea, dacă mulţi, în multe rânduri, au ţinut să spună şi să repete că el îşi datorează totul, sau aproape totul, fostului prim-ministru Adrian Năstase, care l-a luat sub aripa sa şi i-a asigurat ascensiunea politică, iată-l pe Victor Viorel Ponta, numit cândva „micul Titulescu” de unii din jurul fostului său şef, că ţine să confirme acest lucru şi la sensibilul capitol al gafelor de răsunet în strategia politică. Cu alte cuvinte, să nu-i pese de partid şi chiar alegători, să facă precum odinioară „profesorul” său în ale politicii sau, mai curând, regele francez Ludovic al XIV-lea, care pretindea „statul sunt eu!”, şi să-i adapteze vorbele celebre, proclamând, la rândul său, „partidul sunt eu!”. Şi, aşa cum s-a dovedit prin reacţia imediată a unor nume de prim-plan din USL, să stârnească reacţia negativă a acestora, dar neîndoielnic şi a multora din sânul electoratului USL, determinată de faptul că NU AU FOST CONSULTAŢI ŞI NU APROBĂ PREZENŢA UDMR LA GUVERNARE! În fond, ce a făcut Ponta de când a devenit premier? În ţară mai nimic, în schimb i-a recuperat repede şi fără să pregete pe avortonii din UNPR, care au uitat brusc cum îi bălăcăreau pe liderii PSD de lângă care fugiseră, alăturându-i-se lui Băsescu şi acoliţilor lui, şi cum înjurau electoratul social-democrat. Evident, nu descoperim noi America şi ştim că politica este o artă a compromisului, dar depinde când, cum, cine şi cu cine face acest compromis şi, înainte de toate, la ce slujeşte el. Este adevărat, pe linia lui Viorel Hrebenciuc, proclamat, sau autoproclamat, mare maestru al combinaţiilor politice, PSD a introdus în scena românească ideea unor compromisuri bizare cu UDMR, în urma cărora unii politicieni au avut de câştigat, şi nu poporul român, care a constatat că mereu se cedează câte ceva foarte important.
Dintr-o atare perspectivă, Ponta vrea să-şi depăşească maeştrii combinaţiilor, întrucât are această idee în sânge şi crede că evenimentele îi impun automat aşa ceva. Ideea cu „faţa externă” pe care ar viza-o, chipurile, USL este pentru adormit copiii sau demnă de anii '90, când curgeau diverse acuzaţii la adresa României montate de servicii secrete străine, inclusiv budapestane. Din păcate, de la micul Titulescu, desigur în sensul figurat, Ponta a ajuns, la propriu, micul Năstase, dar nu ştiu dacă în beţia succesului de acum va înţelege această nuanţă!
P.S.
În vară, pe 30 iulie, când cu „preşedintele suspandat”, pe baza unor surse şi informaţii cunoscute de el, site-ul postului de radio Vocea Rusiei a scris un comentariu cu un titlu şocant: „România este condusă de la Budapesta!”. Ulterior, din întâmplare, Orban şi, după el, Băsescu le-au ordonat maghiarilor să nu iasă la referendum, blocând astfel cvorumul. Duminică, informat că UDMR are cam 4% şi riscă să nu intre în Parlamentul României, Viktor Orban din Budapesta a cerut supusului său politic bucureştean Traian Băsescu să spună maghiarilor să iasă urgent la urne. Zis şi făcut! Câteva ore mai târziu, Viktor i-a cerut de data asta lui Victor să bage UDMR la guvernare, că, altfel, strănută la Budapesta, iar el nu mai pupă postul din Palatul Victoria! Morala ? Micile reuşite se fac cu mari compromisuri. Sau invers!
Sursa:
http://www.cotidianul.ro/ponta-si-jalnica-targuiala-cu-udmr-202019/
