Analiză de început
Scris de : Hari Bucur-Marcu
În spaţiul public românesc, s-a împământenit un mod pervers de a descrie o realitate. „Cutărică se bucură de o încredere de 37 la sută”, se spune, de exemplu, despre Cutărică de la Stat, iar acest enunţ este unul de bine, deoarece alt Cutărică se bucură doar de o încredere de 29 la sută. Asta, pe când realitatea este că un Cutărică este privit cu neîncredere de o largă majoritate de 63 la sută din populaţie, pe când celălalt Cutărică este creditat cu 71 la sută neîncredere.
Obişnuiţi cu acest limbaj sucit, românii au acceptat „victoria” unora în alegeri, care au acumulat un sfert din preferinţele cetăţenilor cu drept de vot,
fără să bage de seamă că o imensă parte din acest electorat nu îi
preferă pe victorioşi. Este ca şi când ai vorbi de victoria politicului
asupra electoratului. Este drept că roadele acestei „victorii” se văd în
peste două treimi din locurile în Parlamentul României, ceea ce, din punct de vedere al prăzii, este într-adevăr remarcabil.
Nu o să stăm să ne lamentăm acum că, uite, ce sistem idiot de vot avem în România, deoarece am fi putut să avem altul, dar nu am vrut. Sunt unii dintre cei care ar fi putut spune sau chiar face ceva pentru schimbarea acestuia înainte de alegeri dar au tăcut şi au stat degeaba, iar acum au „lansat” o petiţie către parlamentarii nou aleşi, adică beneficiarii direcţi ai acestui sistem, cu cererea expresă să îl schimbe cu altul, mai puţin idiot, dar şi defavorabil aleşilor. Ce credeţi că or să facă aceştia din urmă? Vor schimba ei ceva din ceea ce le face acum atât de mult bine, sau vor lăsa ei lucrurile aşa cum sunt? Răspunsul este evident.
Nu are rost nici să ne minunăm cum a crescut Parlamentul României ca Făt Frumos Fiul Iepei, într-o zi cât alte parlamente într-o viaţă de două – trei sute de ani. Deoarece, la noi, cică, domneşte legea, înseamnă că unde-i lege nu-i tocmeală şi aşa trebuie să fie. Toţi cei avizaţi sau interesaţi direct de subiect ştiau dinainte că se va întâmpla acest lucru. Este drept că nu ştiau cu exactitate proprţiile creşterii, aşa cum nu ştie nici bunica exact cu cât va creşte cozonacul pus la dospit. De exemplu, domnul Băsescu Traian, preşedintele suspendat şi revenit al României, aprecia, pe 7 decembrie, că vor rezulta „circa 520 de parlamentari” de la 470, pe când ei sunt astăzi nu mai puţini de 588.
Realitatea este că avem de a face cu un caz de corupţie instituţionalizată de manual.
Scrie Fondul Monetar Internaţional (FMI), într-una dintre publicaţiile sale, că, atunci când vorbim de corupţia instituţionalizată vorbim de un instrument sistemic la dispoziţia conducătorului pentru a extrage rente (beneficii neîntrerupte) din averea populaţiei, asigurându-şi, în acelaşi timp, suportul acestei populaţii? Scrie! Adică, viitorii membri ai Parlamentului nu s-au impus acolo prin forţă, ci cu sprijinul populaţiei, care i-a votat şi care le va plăti şi rentele, sau beneficiile de parlamentar. Nu mai contează că mulţi au primit mai puţine voturi decât cei rămaşi pe dinafară. Legea este de partea lor, conform descrierii de manual a FMI.
Citiţi continuarea pe:
http://www.ziuaveche.ro/opinie/analiza-de-inceput-137911.html
Scris de : Hari Bucur-Marcu
În spaţiul public românesc, s-a împământenit un mod pervers de a descrie o realitate. „Cutărică se bucură de o încredere de 37 la sută”, se spune, de exemplu, despre Cutărică de la Stat, iar acest enunţ este unul de bine, deoarece alt Cutărică se bucură doar de o încredere de 29 la sută. Asta, pe când realitatea este că un Cutărică este privit cu neîncredere de o largă majoritate de 63 la sută din populaţie, pe când celălalt Cutărică este creditat cu 71 la sută neîncredere.
Nu o să stăm să ne lamentăm acum că, uite, ce sistem idiot de vot avem în România, deoarece am fi putut să avem altul, dar nu am vrut. Sunt unii dintre cei care ar fi putut spune sau chiar face ceva pentru schimbarea acestuia înainte de alegeri dar au tăcut şi au stat degeaba, iar acum au „lansat” o petiţie către parlamentarii nou aleşi, adică beneficiarii direcţi ai acestui sistem, cu cererea expresă să îl schimbe cu altul, mai puţin idiot, dar şi defavorabil aleşilor. Ce credeţi că or să facă aceştia din urmă? Vor schimba ei ceva din ceea ce le face acum atât de mult bine, sau vor lăsa ei lucrurile aşa cum sunt? Răspunsul este evident.
Nu are rost nici să ne minunăm cum a crescut Parlamentul României ca Făt Frumos Fiul Iepei, într-o zi cât alte parlamente într-o viaţă de două – trei sute de ani. Deoarece, la noi, cică, domneşte legea, înseamnă că unde-i lege nu-i tocmeală şi aşa trebuie să fie. Toţi cei avizaţi sau interesaţi direct de subiect ştiau dinainte că se va întâmpla acest lucru. Este drept că nu ştiau cu exactitate proprţiile creşterii, aşa cum nu ştie nici bunica exact cu cât va creşte cozonacul pus la dospit. De exemplu, domnul Băsescu Traian, preşedintele suspendat şi revenit al României, aprecia, pe 7 decembrie, că vor rezulta „circa 520 de parlamentari” de la 470, pe când ei sunt astăzi nu mai puţini de 588.
Realitatea este că avem de a face cu un caz de corupţie instituţionalizată de manual.
Scrie Fondul Monetar Internaţional (FMI), într-una dintre publicaţiile sale, că, atunci când vorbim de corupţia instituţionalizată vorbim de un instrument sistemic la dispoziţia conducătorului pentru a extrage rente (beneficii neîntrerupte) din averea populaţiei, asigurându-şi, în acelaşi timp, suportul acestei populaţii? Scrie! Adică, viitorii membri ai Parlamentului nu s-au impus acolo prin forţă, ci cu sprijinul populaţiei, care i-a votat şi care le va plăti şi rentele, sau beneficiile de parlamentar. Nu mai contează că mulţi au primit mai puţine voturi decât cei rămaşi pe dinafară. Legea este de partea lor, conform descrierii de manual a FMI.
Citiţi continuarea pe:
http://www.ziuaveche.ro/opinie/analiza-de-inceput-137911.html
