Pitit între ziduri, Băsescu şi-a rostit mesajul de “unire”

Personajul Băsescu, prezent la Arcul de Triumf pentru defilarea de Ziua Națională, a fost, cum era de aşteptat, huiduit de popor. Am văzut chipuri încrâncenate, oameni furioşi care, cu numai câteva minute mai devreme, păreau relaxați, fluturau stegulețe, zâmbeau aproape fericiți în aşteptarea spectacolului militar. Cum de s-a schimbat brusc şi aparent fără motiv chimia sufletească a acestor bucureşteni, devenind din blajină de-a dreptul otrăvită? Da, Traian Băsescu este urât de mase aşa cum era urât şi detestat Ceauşescu în 1989. Nu acum. Acum, probabil sau chiar sigur, fostul lider comunist ar fi recoltat şi unele aplauze, ceea ce pare incredibil după 23 de ani de la căderea regimului totalitar. A refăcut Băsescu regimul totalitar încât simpla lui apariție să stârnească revoltă? Ne-a adus iar la religia blidului de fasole fiindcă o femeie uscată, cu fața ca o batistă mototolită şi stoarsă, spunea că aşteaptă pentru fasole cu cârnat Ziua Națională şi nu pentru înaltele ei semnificații istorice? Ne-a cărat, pe targa timpului, în această groapă de sărăcie şi, până la urmă, surpare morală, Băsescu? Probabil că nu numai el, dar el cel mai apăsat şi mai câinos dintre toți, adăugând blestemului mondial al căderii economice şi furtişagurilor nenumărate de la noi, blestemul de a ne afla sub un lider disprețuitor față de poporul lui, lipsit de cel mai elementar sentiment patriotic, slugarnic cu alții, veninos cu ai lui. Altfel nu-mi explic ura citită, nu doar la Arcul de Triumf, pe sub care au trecut armiile Regelui Ferdinand Întregitorul, ci mai peste tot în țară față de demisul prin referendum, autococoțat în Deal.
Bănuiam, nu era greu, reacția poporului. N-am bănuit însă că, atins în orgoliu, crăpând de ciudă, Băsescu va înjura şi de Ziua Națională. În mesajul, filmat între zidurile Cotrocenilor, către popor, Traian Băsescu a amestecat din nou cianura firii lui bolnave de ură şi incapabilă de a se corecta, măcar în momentele solemne şi sacre ale țării. El a vorbit de “politicienii mici” (nu politicienii l-au huiduit şi fluierat) şi despre goana lor după voturi. Da, politicienii aleargă toți, când sunt alegeri, după voturi. Politicianul Băsescu, în numele partidului lui destrămat, aleargă mai tare decât toți. Numai că în undița lui, oricâte momeli ar agăța, nu mai cade nici-o fâță. Decât cunoscutele fâțe care s-au hrănit îmbelşugat de pe urma lui. Credeam că Băsescu, revenindu-şi între slugarnicii lui sfetnici şi între zidurile Cotrocenilor, va cuvânta fără pizmă, chiar dacă a fost fluierat. Îi este imposibil. Va dispărea urât şi urând de pe scenă. Nu urând politicienii, între care se numără, ci poporul pe care ar fi trebuit să-l slujească. Și chiar să-l iubească, fiindcă iubirea de popor intră, ca să zic aşa, în fişa postului. E însă prea târziu. Prea târziu pentru a-şi sluji poporul, prea târziu pentru a-l iubi.

Sursa:
http://jurnalul.ro/editorial/pitit-intre-ziduri-basescu-si-a-rostit-mesajul-de-unire-630442.html