Vestitorii integrării

(parodie după Mihai Eminescu)

Pe malurile Senei, cu şapca lui de gală,

Belmondo trece palid, în gânduri adâncit,

îi pare rău de ani când nu mergea la şcoală,

căci azi, storcându-şi mintea, nu-i ies la socoteală

mai multe milioane din câte a ciordit.

Socoate, tot socoate, scobindu-se-n urechi,

cam cât ar strânge şatra, luată la un loc,

atât din alba-neagra, atât din fierul vechi

de-o merge Pardaillanu', cu două-trei perechi,

să vândă Turnul Eiffel vreunui dobitoc.

Socoate, deci, Belmondo, neîncetat socoate

cum ar putea să strângă, cu miile, lovele,

o parte, miss Piranda, cu siguranţă, scoate,

ceva o să aducă, lucrând mai pe la spate,

şi Parpanghelu', meşter în strâns de... portofele.

Dar s-au dilit cu toţii franţujii ăştia, vere,

îşi aminti Belmondo, oprit din socotit,

un mahăr de p-acilea, lui Băse cică-i cere

să revenim în ţară, c-am fi făcut avere

din datu-n cap la oameni, ba chiar şi din cerşit.

Cum pot să zică asta franţujii, chiar mă mir!

Să meg în România, la şaibă? Ai sictir!

 

Vali Taifunu'

Pentru conformitate,

Ilie Bâtcă