A-nceput deja să cadă
câte unul cocoţat
în vreo funcţie la stat,
dar mai sunt puşi o grămadă
pe furat.
Peste tot te înconjoară
mafioţi autohtoni,
unii hoţi, alţii "baroni",
ordinea n-ai cum, în ţară,
s-o răstorni.
Foşti miniştri, actualii,
slabi de înger, tari în falcă,
vrând să prindă câte-o halcă,
peste pradă, ca şacalii,
astăzi calcă.
DNA-ul tot "asudă"
după marii răpitori,
dar în plasă, prinsă-n sfori,
scoate numai caracudă.
Râzi de mori.
E tot criză, dar e bine,
unii ne vorbesc de boom,
Vântu-i împăcat acum,
cu mascatul ce se-aţine
peste drum.
Fel de fel de piticanii
peste ţară vin ciopor
şi, vorbind despre POPOR,
ne fac legi şi fură banii
tuturor.
Se vrea unul primministru
(ăsta e un fix al lui
ce-i stă-n creier, ca un cui),
dar nu-i bun nici de vagmistru
să îl pui.
El e moţ, precum se vede,
tac-su l-a trimis prin sat,
de copil, la semănat
şi cosit, de-aia se crede
că-i bărbat.
De atunci o ţine langa
că e mare... cocoşel,
că nu-i nimenea ca el
şi gata-i să scoată spanga
de mişel.
Cei care şi-au dat obolul
la partid şi nu încap
în Guvern şi-o iau în cap
şi-şi asumă cu toţi rolul
de satrap.
Într-un filmuleţ răsare
un copil al nu ştiu cui,
că-i lovit înclini să spui,
dar, din pixeli, nu apare
vreun cucui.
E lovit, precum se vede,
de nenea-n portocaliu,
aş putea să pun pariu,
chit că mulţi români vor crede
că-s saşiu.
O fi fost bărbatul „turtă”,
o fi fost băiatul rău
şi, lăsat de capul său,
a-ncasat una, dar scurtă?
Nu ştiu, zău.
Vine-o blondă la B 1
şi îi ceartă pe acei
ce au prostul obicei
să îi critice preabunu`
şef al ei.
S-oţărăşte rău cadâna,
ca pe uliţă-n Pleşcoi,
şi-n lupta cu de-alde noi
gata e să pună mâna
pe furcoi.
Alta-n Parlamentul ţării
(o duduie fostă miss)
o hoţie a comis.
O credeam mai acătării,
dar s-a zis!
Nu mai cred în ea de-acuma,
în pedelişti nici atât,
că-mi stau ca broscoiu-n gât.
Vor să se-ntreacă cu gluma?
N-au decât!
Au făcut-o iar de oaie,
ca-n atâtea alte dăţi,
şi-au văzut românii toţi
cum te fură de te-ndoaie
aceşti hoţi.
Nu e chip să-i faci cu buna
să priceapă rostul lor,
ba, ne iau peste picior
când îi prindem cu minciuna.
Treaba lor!
Poate ne-om uita învăţul
de-a fi paşnici, din străbuni,
şi-i vom trage de perciuni
sau ne-om repezi cu băţul,
ca la câini.
Ilie Bâtcă
