Din fericire, lucrurile nu au stat chiar aşa. Dar, nici departe de adevăr nu sunt. Am vrut să exagerez, la fel de mult cum a exagerat şi Jandarmeria Română, când a intervenit pentru spargerea unei acţiuni “spontane” (flashmob anunţat pe reţelele de socializare) de sărbătorire a 93 de ani de la Unirea Basarabiei cu Ţara Mama, România. Nu am fost de faţă şi nici nu am ştiut că se organizează aşa ceva, pentru că nu frecventez mediile de “socializare”. Dar asta este altă poveste. În schimb, am văzut nişte înregistrări video foarte grăitoare, pe net, inclusiv la TVR.
Pentru cine chiar nu ştie despre ce este vorba, o să explic pe scurt că, în fiecare an, la 27 martie, românii sărbătoresc decizia Sfatului Ţării de la Chişinău, din 1918, de a se uni cu Ţara. Anul acesta, au avut loc mai multe acţiuni, pe ambele maluri ale Prutului: Bucureşti, Chişinău, Iaşi, Bălţi, Cluj şi alte oraşe importante româneşti. Dacă la Chişinău, în Republica Moldova, cei care au ţinut să sărbătorească momentul au beneficiat de protecţia forţelor de ordine împotriva unor “patrioţi moldoveni” care zbierau că îi ocupă “burghejii români”, la Bucureşti, Jandarmeria a dat o palmă simbolică celor care încă mai simt româneşte.
Palma asta, chiar şi simbolică, ustură mai mult decât orice înjurătură de mamă, pentru că, dacă nu ştiaţi, tema “jandarmului român care a bătut buneii” este placa preferată pusă de unii locuitori din stânga Prutului care, îndoctrinaţi de propaganda sovietică, au uitat crimele şi deportările NKVD. Vrem, nu vrem, un sâmbure de adevăr există şi legat de jandarmii români din perioada interbelică. Oricât ne-am ascunde acum după deget, jandarmii români băteau după bunul plac pe oricine doreau ei, indiferent de zona geografică a României Mari.
Dacă fenomenul de atunci poate fi explicat, analizat în contextul istoric, ceea ce s-a întâmplat duminică, 27 martie 2011, iese total din logica valorilor europene despre care ne place să afirmăm, ca societate, că le îmbrăţişăm. Atitudinea sfidătoare, ilogică şi imbecilă, a unor jandarmi români vizavi de nişte tineri români din Basarabia care se şcolesc în Ţară şi încercă să trezească spiritul naţional adormit al conaţionalilor noştri de pe ambele maluri ale Prutului ar trebui să ne revolte.
Pentru edificare, vă recomand să citiţi:
Mă întreb şi ar trebui să vă întrebaţi şi dumneavoastră:
- Cu ce drept şi ce personaj din fruntea unei instituţii a statului român a decis că aceşti tineri trebuie prigoniţi, trataţi ca nişte infractori şi urcaţi cu forţa în dube, ca ultimii huligani?
- De ce unor tineri români, care au decis să îmbrace o uniformă militară a statului român, li s-a ordonat să acţioneze represiv împotriva unei acţiuni paşnice şi lăudabile a unor conaţionali?
- Unde au fost jandarmii de la Miecurea-Ciuc atunci când extremistul Csibi Barna a avut voie să îl spânzure pe Avram Iancu?
- De ce infractorii adevăraţi şi extremiştii din diferite gărzi (maghiare sau secuieşti) sunt trataţi cu blândeţe, iar nişte studenţi şi elevi care au vrut să danseze Hora Unirii în Piaţa Unirii din Bucureşti au fost luaţi în dube?
Răspunsurile astea nu o să le găsim nici la românii “cu talent”, nici la serialele coreene, nici la nore pentru mame şi nici în unele rahaturi tipărite pline de manelişti care au pretenţii de ziare. Dar, (nu e aşa?) românii trebuie să fie îndobitociţi şi mai mult, iar conştiinţa naţională trebuie ştearsă cu totul, împreună cu dreapta credinţă.
