Au crezut iar analiştii că m-au prins în ambuscadă
şi, ca lupii strânşi în haită, mi-au sărit la beregată,
dar le-am dovedit că-s tare şi particip la blocadă,
lui Sarko să-i fac în ciudă, fie doar cu o fregată.
Gaddafi este pe ducă şi-ntr-o clipă stă să cadă,
Libia e azi în flăcări, treaba e îmbârligată,
dar le zic celor ce-n ţară se gândesc la vreo rocadă
să-şi vadă cuminţi de treabă, că mai am înc-o fregată.
Ba chiar două, mi se pare, ce ruginesc printr-o radă,
amintind de vechea flotă, prin lume împrăştiată,
şi, din două, marinarii vor putea, fără tăgadă,
să-njghebeze, la nevoie, pentru mine, o fregată.
Gândurile-mi dau năvală, mai ceva ca o cascadă,
mă visez, fost lup de mare, campion la vreo regată,
înainte de culcare, când lansez la apă-n cadă
o bărcuță de hârtie cu aspectul de... fregată.
Nu mai ştiu dacă-i plăcere, nu mai ştiu dacă-i corvoadă,
viaţa mea, de fundul mării, cu o ancoră-i legată
şi oricând aş fi în stare să m-avânt printr-o tornadă,
de-aş avea un vas ca lumea, nu o... rablă de fregată.
Armator amator
Pentru conformitate,
Ilie Bâtcă
