marți, 11 ianuarie 2011

Rapsodii de iarnă

(după George Topârceanu)

Am scăpat, de-acum, de ceaţă,
iar s-arată soarele,
c-a ieşit Udrea în faţă,
dezvelind picioarele.

Cu igaşi, cu boci, cu botişi
supăraţi pe naţie,
guvernarea asta, totuşi,
e o imitaţie.

La prezidiu-o femeiuşcă,
încurcând silabele,
e atentă la plevuşcă,
să ridice labele.

Un ministru, din orgoliu,
îşi numără clasele,
însă ţine de fotoliu,
că-s prea mari foloasele.

Păsările migratoare,
cu gândul la tropice,
aşteaptă de la cel mare
gesturi filantropice.

Pentru marea clientelă
ce-a-mpânzit oraşele,
au ajuns o bagatelă
contractele, grasele.

Într-o crâşmă, marinarul
care-a vândut bărcile
îşi priveşte, gol, paharul,
încleştându-şi fălcile.

Lui nea Nelu, moşul care
ne-a adus ponoasele
când era în postul mare,
toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru câte-a tras, săracul,
cui să ceară daune
fiindcă Geoană, prostănacul,
a pierdut la... saune?

Opoziţia, în stradă,
nu mai scoate masele,
Crin şi Ponta, puşi pe sfadă,
îşi dispută oasele.

La DNA-i hărmălaie,
urlă toţi că-i mare bai,
c-a fost prinsă o mamaie
cu o pungă de mălai.

Un dascăl, într-o exedră
înţesată de şcolari,
un colocviu, la catedră,
ţine despre căpşunari.

Gospodinele, gătite
cu şorţuri portocalii,
s-au trezit iar păcălite,
când e vorba de copii.

Transportate cu efort,
pe tărgi sau cu roabele,
umplu sălile de sport,
prin cătune, babele.

Plictisiţi, pensionarii
lasă cozile şi-ncing
o bătută cu jandarii,
mai ceva ca într-un ring.

Să nu uit piticul care
are o obsesie
şi strigă în gura mare
că-mi taie din pensie.

Lângă el, şi Izmănarul
vine şi s-alătură.
Când s-o face plin paharul,
oare cine-i mătură?
......................................

O duduiţă îşi saltă
fusta, de-i văd fesele...
Zău că-mi vine să las baltă
toate interesele.

Colonel (r.) Ilie Bâtcă