Mă fraţilor, să ştiţi că pă mine preşedintele ăsta al nostru, al tuturor românilor, mă cam băgă în încurcătură. Da, mă băgă rău de tot, ce mai. De-acu fo doauă zâle, de când zâse el la tilivizor vorbele alea de-l învăţă Elena Udrea să le zâcă depre pensiile noastre nesâmţite, să dusă dracului liniştea mea. Doar ce-o mai potolisăm pă muiere dupe supărarea că, din toată pensia din luna asta, venii acasă cu doauă pâini ş-o cutie de lapte din ăla de-i place ei, că atât mai putui să cumpăr din banii ce-mi rămasă dupe ce plătii toate hangaralele pă la bancă, că acu să porni iar. Că d-aia pensia mea să răduse mai mult de jumate, că nu mă făcui şî io, ca alţii, militar de carieră. Că-l auzî ea pă preşedinte la tilivizor că numa lu ăştia, militarii de carieră, o să le rămâie pensiile întregi. Degeaba îi esplicai io că d-aia făcui şî liceul militar, şî şcoala de ofiţeri, ca să ajung militar de carieră, da dacă nu putui, nu putui şî gata. Tomna când mai aveam puţân ş-ajungeam şî io militar de carieră, mă-mpinsă dracu de mă cerui la pensie. Să zâcă mersi domn Băsescu că nu ne făcurăm toţi militari de carieră. Că de unde lua Boc bani acu, ca să ne crească pensiile la toţi?
Şî să mai înţâfnă asta a mea că de ce, când fusăi locotinent şî mai veneam cu fo bluză ruptă p-acasă sau pătată de vaselină sau ulei, zâceam că-i de la transportor, dacă io nu călcai în viaţa mea păn transportor? Acu, de unde să ştie muierea de câte ori mă urcai eu într-un transportor? Că doar nu ierea s-o iau cu mine la plimbare prin poligoane sau pă câmpurile de aplicaţie, că ea trebuia să şază acasă cu copchii, că nu puteam să-i lăsăm sânguri, de capul lor, cu săptămânile, cât ieream io plecat. Şî nici domn Băsescu n-are de unde să ştie, sireacu, câte zâle şî nopţi petrecui eu păn transportor, şî pă arşiţă, când zâceai că acu, acu să topeşte blindaju şî ţi să scurge pă dupe ceafă, şî pă gerurile alea de foc de-ţ rămânea degetele lipite de chepeng. N-are de unde şti, că doar nu să ţânea dupe mine cu barca aia a lui, "Biruinţa" parcă-i zâcea.
Când io dădeam cu capu de toate alea păn transportor, el dormea cu capu pă fro masă dintr-o crâşmă sau bătea străzile porturilor în căutarea bordelurilor. Acu, e drept că păste mine nu prea trecui cu transportoru. Nu păste mine, ăsta de scriu rândurile de faţă, ci păste mine d-alea de fac buuum. Recunosc, nu trecui. Da, dacă ştiam că, păntru a primi pensia întreagă, e musai să fi trecut cu transportoru păste mine, împrumutam dracului o mină de pă la geniştii din unitate, o puneam frumos sub transportor, făceam o poză cu ea şi acu puneam poza la dosaru de pensie. Să mai lega domn Băsescu acu de mine că nu trecui păste mine? Nu să mai lega. Da, dacă nu mă descurcai, aşa-mi trebuie. Cât mă costa o poză? Patru, cinci lei acolo, da aveam acu pensia întreagă.
Mă fraţilor, cel mai tare să cătrăni asta a mea când auzi chestia aia cu miliardul de-l primirăm noi, când merserăm cu mâna întinsă la ăia de ne scoaseră de pân armată. De-asta vă zisei că nu mai am linişte în casă. Că mă toacă muierea toată zâua la cap că unde-i diferenţa de bani, că io, acum fo zece ani, când ieşii la pensie, nu-i dădui decât fo sută de milioane şî ceva. Atâta îmi deteră de la unitate, atât îi dădui. Alţi bani, de unde? Că nu oprii, păcatele mele, nici măcar de-o bere, doauă, acolo. Om cinstit, ce mai. Da, muierea, nu şi nu. Că unde-s banii? Ce făcui cu ei? Acu io nu ştiu cum să scap de gura muierii. D-aia vă scrisei. Poate îmi dă careva fun sfat. Mă gândii eu să merg la unitate, să cer o ţâdulă din care să reiasă ce şi cum, ca să potolesc muierea, da nu cred că că o să mă crează. Ea îl crede pă domn Băsescu, că d-aia e preşedintele nostru. Da, dacâ îi trimiţ io o recomandată lu domn Băsescu şî-l rog să-mi dea, cu împrumut, până primesc pensia întreagă luna viitoare, fo oapt sute de milioane şî ceva, diferenţa până la miliardul ăla de zâce el că-l primii, ce zâceţi, mi-o da? Poate i-o fi rămas ceva mărunţiş din banii de-i luă pă bărcile alea de le vându.
Că nu putu şî ăsta să rămâie un simplu informator, acolo. Să făcu acu şî dezinformator, ca să nu mai am io linişte în casă...
Fane Sucitu
Pentru conformitate,
Colonel (r.) Ilie Bâtcă
