Mă fraţilor, mare chestie şî comunicarea asta! Iote, atâta să zbătu purtătoru ăla de vorbe a lu Oprea să convingă oamenii cum stă treaba cu pensiile noastre, că mi să şî făcu milă de el, sireacu. Mai cu samă că-l ştiu de când ierea tânăr locotinent şî începusă să zmângălească hârtia pă la fiţuica aia la care lucram eu din tinereţe, de-o botezasără ziariştii ăi bătrâni „La datorie”. Că, zâcea ei, dacă militarii despre care vorbeam la ziar ierea la datorie, musai să fim şî noi. Şî fusei, mă fraţilor, la datorie zî şî noapte. Şî prin poligoane, şî prin aplicaţii, şî prin tabere de instrucţie, şî pă la Canal, şî păn agricultură. Da, pă unde nu fusei?! Acu, nu zâc că nu îmi plăcu. Îmi plăcu, ce mai, da mă cam betegii dupe atâta umblat prin frig şî zloată. Atunci nu sâmţeam, da acu sâmţesc...
Cum vă spusei mai la început, mare chestie şî comunicarea asta. Bag samă că nu orice nărod care zâce el ceva însamnă că şî ştie să comunice. Nu. Da, domnu Băsescu ştie. Din doauă, trei vorbe pă care le zâse el în parcarea de la prăvălia aia unde-ş făcu ieri cumpărăturile, îi lămuri pă toţi. Aşa îi lămuri că nu mai zâse niciunul nimic. Nici Frăţilă, nici Pitulicea, nici ălă de-l fugări fomeia d-acasă şî doarme pă scările tiliviziunilor, nici Bălmăjean, nici Tremuriciu, nici (cre)Tinel, niciunul, de parcă-ş înghiţâră toţi limba. Mă fraţilor, acu io am o bănuială. Dacă tac toţi mâlc, să nu fi păţât, dracului, ceva Guvernu ăla şî să-l avem pă conştiinţă. Adică de ce să-l avem noi, că nu noi am zâs treaba aia cu suspendarea? Domn Băsescu a zâs-o şî tot el i-a pus pă foncţii, aşa că dacă a păţât ceva Guvernu, el să îl aibă pă conştiinţă, dac-o avea aşa ceva, nu noi.
Mă fraţilor, om fi noi cătrăniţi pă Guvernu ăsta, da suntem creştini, ce dracu! Aşa că io zâc ca mâine, când ajungem pă la Guvern, să bage careva capu pă uşă, să vază ce şî cum. Iar dacă li să făcu rău de la ce zâse domn Băsescu, musai să le dăm o mână de ajutor şi să-i suresci..., asta.... să-i resuscităm. Dacă nu s-o găsi careva s-o resusciteze pă doamna Udrea, mă pot oferi io, că făcui în tinereţe un curs de prim ajutor. La prim ministru nu mă bag. I-l las leatului Remus Macovei de la Constanţa, dacă trece mâine prin Capitală.
Acu, io nu ştiu ce să mai zâc de vorbele domnului Băsescu. Să-l crez, să nu-l crez? Dacă-l crez pă el, înseamnă că s-a dus dracu bruma de încredere pă care o mai aveam în statul ăsta, de-şi zâce de drept. Dacă o hotărâre de-o luară judecătorii ăia de la Înalta Curte să pune în aplicare numa dacă dă dezlegare domnu Băsescu, în ce stat mai trăim noi, mă fraţilor? Da, dacă, să zâcem, lu domnu Băsescu nu i să golea cămara şi nu-i punea muierea paporniţa în mână şi să-l trimeaţă la cumpărături, mai dădea el declaraţia asta în parcare? N-o mai dădea. Da, dacă o dădu aşa, la plezneală, că-l supărară ăia cu preţurile, la prăvălie, şî nu-i ajunsără banii să cumpere tot ce-i trecu fomeia pă listă? Mai ştii!
Mai degrabă, io cred că nu zâse bietu om nimic, ş-îi puse vorbele alea în gură fun şmecher d-ăla de pă la tilivzor. Că-i crez în stare p-ăştia. Doar văzurăţi cum fusă chestia cu dosul ăla de palmă de crezurăm toţi că domn Băsescu îl propti în faţa năzdrăvanului ăla de copchil. Să dovedi, până la urmă, că fu o făcătură? Să dovedi. Aşa şî cu vorbele astea...
S-auzâm de bine!
Fane Sucitu
Pentru conformitate,
Colonel (r.) Ilie Bâtcă
